În Săptămâna Națională a Bunătății vă povestim istoriile oamenilor care fac filantropie zi de zi, transmite Ultimelestiri.md cu referire la realitatea.md.
Pedagog de meserie, după finalizarea studiilor a muncit timp de 25 de ani la grădinița din sat. Odată cu războiul de pe Nistru, s-a închis grădinița, iar Tatiana s-a pensionat.
„Salariul meu de educator a fost mai mereu de 60 de ruble. Când m-am pensionat, am primit 45 de ruble. Ce puteai sa faci cu acești bani? Dar nu sunt eu omul care să se plângă pe soartă.”
A muncit în agricultură, pe propriile pământuri, dar și angajată pe câmpurile fermierilor din sat.
„De mică am rămas orfană, iar de la vârsta de 51 de ani sunt văduvă. Copiii au plecat la studii, apoi s-au stabilit peste hotare. Așa s-au rânduit lucrurile, că mereu îmi căutam alinare la străini. Dar nu eram numai eu în această situație”, mărturisește Tatiana.
Împreună cu alte șase femei din sat, în 2005 au fondat asociația „Baștina”. Și acum își amintește cum au formulat scopurile asociației. Era despre ceva ce le preocupa pe toate, ce le durea cel mai mult: protecția socială a persoanelor de vârsta a treia, îmbunătățirea condițiilor de trai, deservirea medicală și sanitară, protejarea drepturilor persoanelor în etate și ale altor persoane aflate în dificultate.
„Prima donație pentru cauza noastră a fost de 1000 de lei, din partea unui agent economic local. Doamne, câtă bucurie, dar și responsabilitate”, își amintește protagonista. „Printre cele mai frumoase acțiuni pe care le-am realizat atunci au fost donațiile de lemne de foc, haine sau alimente, organizarea sărbătorilor, sprijin în treburile din gospodărie. Dar erau și foarte multe detalii de administrare a organizației, la care cu greu făceam față. Îmi doream să le pot oferi cât mai mult oamenilor din sat, ajunși la pensie sau țintuiți la pat de boli.”
Pe 1 martie 2006, a fost invitată să fie lucrător social la Centrul Comunitar Multifuncțional „Asclepios”. De atunci, timp de 17 ani, zi de zi, chiar de ninge sau plouă, ea este omul care are grijă de bătrânii satului.
„Ce înseamnă munca mea? Îi vizitez cât mai des pe beneficiarii mei. Și niciodată nu le deschid poarta cu mâna goală (zâmbește). Fie am ceva de la Asociație, fie iau ceva din pensia mea. Niște biscuiți, un harbuz, o pâine, chiar și înghețată… Sunt și ei suflete. Râdem împreună, îi iau și pe voluntarii tineri cu mine, plângem uneori, dar îi încurajez rapid.
Excursiile sunt și ele parte din programul de activități coordonat de Tatiana. Cu sprijinul administrației publice locale, autocare cu câte 50 de beneficiari, persoane în etate, ajung în diferite locuri frumoase din Moldova. Iar călătoria în sine devine o bună ocazie de socializare. „Mă străduiesc să ajungă în excursii mai ales oamenii care nu au prea ieșit mai departe de Varnița ori Tighina și să-i vedeți cât de emoționați și recunoscători sunt!”
Citeștre articolul întreg pe realitatea.md.
