Ion avea doar opt ani când fratele său l-a dus pentru prima dată la pescuit. Atunci pescuia cu un stuf și o pană de gâscă, iar de atunci dragostea pentru această activitate i-a rămas în suflet, transmite Ultimelestiri.md cu referire la tvrmoldova.md.
De-a lungul anilor, a cutreierat zeci de lacuri și râuri din Republica Moldova, inclusiv în zona Ungheniului, unde spune că venea acasă cu găleata plină de pește. Astăzi, cunoaște foarte bine obiceiurile peștilor și spune că în zilele toride aceștia se ascund în stuf, motiv pentru care cele mai bune capturi se fac dimineața devreme sau seara.
Pescarul spune că această pasiune cere răbdare, experiență și investiții serioase în echipament. Pe lângă undițe, folosește momeli diverse – porumb, terci, viermi roșii și albi – iar clopoțeii montați pe lansete îl anunță imediat când peștele mușcă.
De meserie mecanizator, Ion Guțu spune că reușește să îmbine serviciul cu pasiunea sa, iar colegii îi înțeleg dragostea pentru pescuit și, uneori, îl ajută să-și facă timp pentru o ieșire la baltă.
Cea mai impresionantă captură din viața sa a fost un pește de 11 kilograme. Își amintește că lupta cu acesta a durat aproximativ 40 de minute, timp în care a trebuit să-l obosească înainte de a-l scoate la mal.
„Îmi zbura inima din piept”, mărturisește pescarul, amintindu-și emoțiile trăite în acel moment.
Ion observă că pescuitul s-a schimbat mult în ultimele decenii. Dacă înainte metodele erau mai simple și naturale, astăzi multe produse folosite sunt diferite, iar „chimia” și-a făcut loc și în acest domeniu.
Cu toate acestea, spune că adevărata bucurie nu este neapărat cantitatea de pește prins, ci timpul petrecut în natură.
„Aici este multă apă, aer curat și liniște. Când simți că trage peștele la momeală, este o plăcere pe care nu o poți descrie”, spune el.
Pentru Ion Guțu, pescuitul este mai mult decât un hobby – este o terapie pentru suflet. Iar secretul unei capturi reușite, spune el, nu ține doar de noroc.
„Dacă ai noroc, prinzi. Dar nu este suficient doar norocul. Trebuie să ai practică și răbdare.”
