Cu toate acestea, puțini cunosc originile întunecate și sângeroase ale acestei zile, care își au rădăcinile în ritualuri păgâne și evenimente istorice marcate de violență și sacrificii, transmite Ultimelestiri.md cu referire la stirileprotv.ro.
De la ritualurile sângeroase ale Lupercaliei la schimbul de felicitări și cadouri din zilele noastre, semnificația Zilei Îndrăgostiților a evoluat de-a lungul secolelor.
Lupercalia – festivalul păgân al fertilității
Pentru a înțelege adevăratele origini ale Zilei Îndrăgostiților, trebuie să ne întoarcem în Roma Antică, unde, între 13 și 15 februarie, se desfășura festivalul Lupercalia. Acest festival era dedicat zeului fertilității, Faunus, și fondatorilor mitici ai Romei, Romulus și Remus. Ritualurile erau menite să purifice orașul și să asigure fertilitatea femeilor.
Conform relatărilor istorice, festivitățile începeau cu sacrificarea unei capre și a unui câine de către preoții numiți Luperci. După sacrificiu, pieile animalelor erau tăiate în fâșii, înmuiate în sânge și folosite pentru a biciui femeile care se aliniau voluntar pentru acest ritual. Se credea că aceste lovituri le vor spori fertilitatea în anul ce urma.
De asemenea, avea loc o loterie în care bărbații trăgeau la sorți numele femeilor, formând astfel cupluri temporare pe durata festivalului, uneori aceste relații ducând la căsătorii, scrie CNN.
La sfârșitul secolului al V-lea, Papa Gelasius a înlocuit Lupercalia cu Ziua Sfântului Valentin.
Martiriul Sfântului Valentin
Numele sărbătorii moderne provine de la Sfântul Valentin, un preot creștin din secolul al III-lea. În acea perioadă, împăratul Claudius al II-lea a interzis căsătoriile pentru tinerii soldați, crezând că bărbații necăsătoriți sunt soldați mai buni. Sfântul Valentin a sfidat această interdicție și a continuat să oficieze căsătorii în secret. Descoperit, a fost arestat și executat pe 14 februarie. În timp ce se afla în închisoare, se spune că a trimis o scrisoare semnată "De la Valentinul tău" către fiica temnicerului, pe care o vindecase de orbire, aceasta fiind considerată prima "valentină".
În secolul al V-lea, Papa Gelasius I a încercat să elimine practicile păgâne asociate cu Lupercalia, combinând această sărbătoare cu Ziua Sfântului Valentin. Astfel, ritualurile violente și sângeroase au fost înlocuite treptat cu obiceiuri mai blânde, axate pe iubire și afecțiune.
În Evul Mediu, Ziua Sfântului Valentin a început să fie asociată cu dragostea curtenească. Poeți precum Geoffrey Chaucer au contribuit la această asociere prin operele lor. De exemplu, în poemul său "Parlamentul păsărilor", Chaucer leagă Ziua Sfântului Valentin de împerecherea păsărilor, sugerând că 14 februarie este ziua în care păsările își aleg perechea. Această idee a fost preluată și de alți scriitori, consolidând legătura dintre Sfântul Valentin și iubirea romantică.
În această perioadă, a apărut și obiceiul de a trimite scrisori și poezii de dragoste numite "valentine". Aceste mesaje erau adesea scrise de mână și decorate cu simboluri precum inimi și Cupidon, zeul roman al iubirii.
Odată cu Revoluția Industrială, producția în masă a permis crearea de felicitări tipărite pentru Ziua Îndrăgostiților. În 1847, Esther Howland, o antreprenoare americană, a început să producă în serie felicitări de Sfântul Valentin, popularizând astfel obiceiul de a oferi carduri de dragoste. În 1913, compania Hallmark a început să producă în masă astfel de felicitări, transformând Ziua Îndrăgostiților într-o sărbătoare comercială majoră.
Astăzi, Ziua Îndrăgostiților are o altă semnificație și este sărbătorită în întreaga lume prin schimbul de cadouri precum flori, ciocolată și felicitări, simbolizând afecțiunea și dragostea dintre parteneri.
