Stavridis se întreabă dacă NATO își trăiește ultimele zile, dacă ar putea supraviețui fără SUA și cu ce anume ar putea eventual înlocuită organizația în eventualitatea disoluției sale, transmite Ultimelestiri.md cu referire la adevarul.ro.
„NATO nu a jucat întotdeauna în interesul nostru. Și când nu mai este interesul Americii, ar trebui să reanalizăm lucrurile”, spunea recent senatorul Markwayne Mullin din Oklahoma. De pildă, în iunie anul trecut, 46 de republicani din Camera Reprezentanților au votat pentru un amendament pentru a retrage finanțarea NATO
Vicepreședintele SUA, JD Vance, a arătat dispreț față de alianță în discursul său usturător de la Conferința de Securitate de la München de luna trecută. A urmat cearta publică, aproape suprarealistă, săptămâna trecută în Biroul Oval, dintre Trump și președintele ucrainean Vladimir Zelenski, instigată de Vance. Ce s-a petrecut acolo nu inspiră prea multă încredere în viitoarea cooperare în NATO.
Apoi, decizia SUA de a vota împotriva unei rezoluții ONU ce condamna invazia Rusiei în Ucraina, alături de Rusia și Coreea de Nord, a fost o demonstrație șocantă a coeziunii în destrămare a alianței transatlantice.
De partea europeană, îndoielile cu privire la angajamentul SUA sunt în creștere. Președintele francez Emmanuel Macron vorbește de ani de zile despre necesitatea unor forțe de apărare europene independente, promovând ceea ce el numește „autonomie strategică”. Zilele trecute, a convocat un summit de urgență împreună cu premierul britanic Keir Starmer, pentru a discuta cu liderii europeni o inițiativă proprie pentru a pune capăt războiului din Ucraina.
Cancelarul german, Frederick Merz, a fost la fel de tranșant. „Trebuie să ne pregătim pentru posibilitatea ca Donald Trump să nu mai respecte angajamentul de apărare reciprocă și necondiționată al NATO, a declarat Merz pentru un post de televiziune german.
„Este esențial ca europenii să depună cele mai mari eforturi posibile pentru a se asigura că suntem cel puțin capabili să apărăm continentul european pe cont propriu".
După care a urmat apelul lui Zelenski la o „armată europeană unită”, prin care a vrut să spună voalat că „nu ne mai putem baza pe SUA”.
Un viitor al alianței transatlantice
Cu toate acestea, în pofida retoricii, SUA oferă o estimare a valorii NATO pentru Europa. Cheltuielile pentru apărare ale Europei, stimulate de amenințarea agresiunii Rusiei și de presiunea lui Trump, au atins în final obiectivul alianței de 2% din PIB. Iar NATO discută cu seriozitate majorarea la cel puțin 3,5%, nivelul cheltuielilor SUA.
În mod colectiv, Europa are al doilea cel mai mare buget de apărare din lume, mai mare decât China sau Rusia. Marile companii de apărare din Europa – Airbus SE, BAE Systems PLC, Saab AB, Thales SA, Naval Group SA, Rolls-Royce PLC, Rheinmetall AG, Fincantieri SpA și altele – produc cantități imense de echipamente de înaltă calitate. E de așteptat ca ele să mărească producția și să primească contracte uriașe – în mare parte în detrimentul firmelor și angajaților americani din domeniul apărării.
Iar SUA vor dori în ultimă instanță ajutorul Europei pentru a face față amenințării chineze din ce în ce mai mari în Pacific. Contribuțiile europene în domeniul securității cibernetice, al informațiilor și al operațiuni spațiale sunt considerate esențiale; totodată, acestea sunt cruciale pentru operațiunile arctice, unde șase dintre națiunile care se confruntă cu Rusia la Polul Nord sunt membre ale NATO.
Mai presus de toate, aliații europeni împărtășesc valorile americane fundamentale ale democrației, libertății și drepturilor omului. Europenii luptat și au murit alături de americani în Afganistan și au participat la misiuni în Libia, Balcani, Irak, precum și în operațiuni de combatere a pirateriei în largul Africii de Est.
Dar dacă SUA va urma imboldurile unora de pe dreapta politică și părăsește oficial alianța, retrăgând cei aproape 100.000 de soldați din Europa (ceea ce va fi costisitor, deoarece o mare parte din costurile garnizoanei lor sunt suportate de aliați) sau retrage finanțarea NATO, atunci organizația se va prăbuși. Navele de război americane cu baza în Europa, un avantaj geografic operațional uriaș pentru Marină, s-ar întoarce în porturile americane. Escadrile de avioane de vânătoare, transportoare și avioane de supraveghere s-ar retrage, de asemenea.
O lume fără NATO
Ce am putea avea în locul NATO? O variantă este o Organizație a Tratatului European (ETO). Aceasta ar putea fi fundamentată pe actualul tratat NATO, dar excluzând SUA. Canada ar putea alege să fie parte a acesteia. De altfel, prim-ministrul Justin Trudeau a zburat la Londra pentru întâlnirea europeană de urgență din weekend. Canada are nevoie de parteneri europeni de securitate în Arctica.
Alternativ, un nou aranjament de securitate ar putea fi înființat sub auspiciile Uniunii Europene (inclusiv a Marii Britanii, care nu este membră a UE). UE are deja structuri de comandă destul de bine dezvoltate, un comandant suprem – numit președintele Comitetului militar al UE – dar și experiență în desfășurarea operațiunilor independent de SUA sau NATO, de exemplu în menținerea păcii în Balcani.
Scenariul ar fi o pășire pe pământ necunoscut: nicio națiune nu s-a retras până acum cu totul din NATO. Dar dacă SUA ar decide să se îndepărteze de NATO, europenii ar proceda în felul următor, prezice Stavridis.
În primul rând, vor continua să-și majoreze cheltuielile de apărare, în special prin creșterea capacității nucleare (Marea Britanie și Franța se numără printre puterile nucleare ale lumii). Își vor mări forțele aerospațiale, inclusiv în scop de atac. Cheltuielile pentru informații, război cibernetic și operațiuni spațiale ar crește și ar concura cu operațiunile americane. Și, având în vedere amenințarea din partea Rusiei, ar putea chiar să ia în calcul recrutarea mai amplă (câteva dintre țările europene, inclusiv noii membri NATO Suedia și Finlanda, cer în prezent forme de satisfacere a serviciului militar).
În al doilea rând, politicile externe și de apărare ale europenilor s-ar despărți rapid de cele ale SUA. În loc să se confrunte cu China alături de Washington, Europa ar putea urmări o cooperare economică mai mare și poate chiar militară cu Beijingul, drept protecție împotriva alinierii crescânde a SUA cu Rusia lui Vladimir Putin. Mai multe națiuni europene se vor alătura probabil inițiativei de infrastructură a Beijingului. Totodată, Europa ar fi probabil mai puțin înclinată să se alăture SUA în presiunile asupra Iranului cu privire la programul nuclear al acestuia și, în schimb, să urmărească avantaje economice acolo. În plus, ar lua din partenerii comerciali ai SUA mai ales dacă o retragere din NATO vine la pachet cu noi tarife împotriva Europei.
În fine, Europa ar sprijini cu tărie Ucraina, întrucât ar conștientiza că o capitulare în fața lui Putin ar fi un dezastru. Or Europa nu ar fi dispusă să cedeze în fața unei Rusii ostile.
Dacă SUA decide să-și urmeze propriul drum– așa cum a făcut în mod dezastruos în anii 1920 și 1930, probabil că rușii vor încerca să intre în noua alianță, dar în mod cert europenii vor avea frâiele. Podul transatlantic scârțâie destul de tare, iar dacă se prăbușește, nu se va termina bine nici pentru SUA, nici pentru Europa.
