Bărbatul a mărturisit, în cadrul unui interviu cu Dorin Galben, despre problemele psihice pe care le avea fratele său, Artiom, cruzimea prin care au trecut părinții săi și cum a aflat că aceștia nu mai sunt în viață, transmite Ultimelestiri.md cu referire la unimedia.info.
Problemele psihice ale fratelui mai mic și istoria lui
„În familia noastră, trăim cu această durere de mult timp. Nu voi da numele persoanelor implicate, dar sunt vecinii noștri. Ei au chemat poliția pentru că l-au văzut pe fratele meu cu cineva care furase un telefon. Apoi, doi polițiști, care nu aveau experiență, l-au luat pe fratele meu, care avea doar 10 ani, și l-au dus la primărie pentru a-l presa cu întrebări despre telefon. Aceasta a fost prima dată când comportamentul lui s-a schimbat. La acea vreme, era un copil sănătos, dar a fost luat fără consimțământul părinților, fără nicio explicație. El s-o fi speriat.
Era un copil foarte liniștit, foarte focusat. De aceea, toți sunt șocați și se întreabă cum a fost posibil, pentru că noi l-am văzut, știm cum era, făcea sport cu mine și avea chiar și rezultate bune.
Mai departe, următorul caz pe care vreau să-l menționez s-a întâmplat în 2018. Atunci, eu eram în munți și am primit un telefon de la el. M-a întrebat niște lucruri foarte ciudate, de exemplu: „Ce părere ai despre Hitler, Stalin?” La momentul respectiv, când te afli în acea situație, nu îți pare atât de grav. Înțelegi că e ceva ciudat, dar știi că unele persoane din domenii precum arta sau altele pot avea idei mai neobișnuite. Am discutat despre asta cu el și am spus că avem păreri diferite. Când am închis telefonul, am simțit că ceva nu era în regulă. Am sunat un alt frate și i-am spus ce se întâmplase, iar el mi-a zis: „Știi, și pe mine m-a sunat și mi-a spus că m–a văzut acolo”, el nefiind în acel loc”, a relatat acesta.
Bărbatul spune că fratele său, când învăța la Colegiu, se certase cu o fata, iar atunci ei sesizaseră anumite schimbări în comportament. Astfel, au decis să îl ducă la spitalul de psihiatrie de copii pentru a trece un tratament. Nu se încadrase tocmai în vacanța de iarnă, de aceea le-au spus profesorilor unde este băiatul. „Ei gata, i-au pus ștampila de nebun”, menționează Constantin.
Constantin povestește că mama lor avea tendință să ascundă anumite întâmplări legate de fratele lor mai mic, pentru că încerca să îl protejeze. Tânărul deseori avea crize, spune bărbatul.
Artiom, cel mai mic dintre frați, a fost chiar internat la un spital privat. Ușa era închisă, însă el a sărit peste geam și a fugit.
„Noi nu vom putea să iertăm modul în care au fost uciși”
„Vreau să spun că prima minciună care a circulat a fost că fratele meu a ieșit din psihiatrie și a omorât părinții. Asta era o minciună, el era plecat în Polonia. S-a întors pe 23 ianuarie, fiind deportat din Polonia. Când s-a întors acasă, la noi a apărut o tensiune, pentru că voiam să știm ce se întâmplă acolo. Toți o întrebam pe mama cum se comportă, ce face el și așa mai departe.
Pe 1 februarie, sâmbătă, am sunat-o pe mama seara, dar nu mi-a răspuns și a respins apelul. Mi-a scris un mesaj că este ocupată, că fratele meu și tata dorm deja și nu poate vorbi și că ar fi mai bine să scriu. Mă întrebam de ce nu răspunde, pentru că nu era obișnuită să respingă apelurile. Asta însemna că deja era o tensiune. Mama noastră, când eu o sunam și nu răspundea, întotdeauna mă suna înapoi sau îmi trimitea un mesaj, explicând că a fost ocupată.
Odată, i-am spus fratelui că, dacă eu sun la părinți și nu răspund, atunci poliția vine direct la mine acasă. Și asta am și făcut. Eu nu am spus nimic nimănui, nu am scris nimic. Am sunat pe un prieten din poliție și i-am cerut să trimită un echipaj. A trimis echipajul.
Când a venit poliția acasă, porțile erau deschise, ceea ce niciodată nu se întâmpla. Când a intrat polițistul, m-a întrebat dacă este voie să intre în casă. I-am spus că da, să intre. Deja simțeam că ceva nu era în regulă. Eram pe autostradă, m-am oprit într-o benzinărie ca să mă liniștesc, pentru că emoțiile erau mari. Am auzit cum polițistul mergea pe parchet și, după câțiva pași, a spus: „Opa, te sun înapoi”.
După asta, nu m-a sunat, așa că am l-am sunat eu. El a răspuns și m-a întrebat că dacă sunt tare, că mama nu mai este. În aceste trei cuvinte înțelegi foarte multe. În două secunde, parcă toată viața ți se derulează în fața ochilor. Și eu, în minte, doar mă gândeam că trebuie să găsesc mașina și pe tata, că poate el era în mașină cu fratele meu.
În 5-10 minute, m-a sunat și mi-a spus că și tata nu mai este. Și eu nu știam care veste era mai șocantă și nu mai simțeam nimic.
Este posibil să fi avut loc un conflict care ar fi putut să scape de sub control. Și unul dintre părinți a fost ucis. Încă nu se știe care dintre ei a fost primul. Eu presupun că mama a fost ucisă prima, iar după aceea a venit tata, a văzut ce s-a întâmplat și s-a luptat, poate pentru ea. Și el a vrut să se apere. Posibil că a căutat un obiect cu care să se apere. Și a pierdut lupta aceea. El a fost găsit într-un alt loc. Nu erau unul lângă altul, erau în locuri diferite.
Noi nu vom putea să iertăm modul în care au fost uciși. Nu au fost uciși dintr-o greșeală, în mijlocul unei certuri, când ai lovit pe cineva dintr-o reacție impulsivă și îți dai seama de ce ai făcut. Era altceva. A fost o ucidere intenționată. Unul dintre ei a fost lovit de mai multe ori și cu mare violență, iar celălalt a fost ucis în sensul că nu a murit de la lovituri, ci a fost strangulat.
Asta a fost cea mai neagră zi din viața noastră. Toți credeam că am pierdut doar două persoane, dar noi am pierdut trei oameni într-o zi, pentru că nu o să găsim puterea să-l iertăm. Dacă mama ar putea să se ridice acum, ne-ar ruga să-l iertăm. Dar noi nu o să putem să facem asta”, a povestit Constantin.
Un moment important pe care îl menționează bărbatul este faptul că, Artiom, fratele cel mai mic, a fugit cu mașina de la fața locului. Totuși, peste câteva zile acesta s-a întors de bunăvoie acasă, întrucât automobilul se stricase.
Constantin spune că își dorește ca Artiom să fie închis pe viață. Acesta mai adaugă că exista riscul să mai fie victime, deoarece nepoțelul părinților venea des la ei în vizită.
Amintiri despre părinții…
„Tatăl era un om harnic, muncitor. Cândva, a avut anumite probleme cu alcoolul, așa cum se întâmplă la mulți oameni din Moldova. Noi toți am iertat acea perioadă, pentru că, într-o zi, el pur și simplu a decis să renunțe la alcool. A pus punct. Și de atunci, nici măcar într-o glumă sau la o degustare, nu a mai băut.
El era un om foarte muncitor, lucra pentru sat, dar îi ajuta și pe alții din bunătatea lui. Muncea pentru oameni, de exemplu, avea o stropitoare și stropea la vii sau făcea alte munci. Uneori, lucra pentru sume de bani atât de mici încât îi spuneam: „Pentru banii ăștia, mai bine stai acasă.” Dar el trăia ca și cum cineva ar fi urmat să-i ridice un monument pentru munca lui. Când ajuta pe cineva, nu spunea „Am câștigat 500 de lei sau 1.000 de lei”, ci „Am ajutat să aibă roadă””, a menționat bărbatul.
Totodată, acesta povestește că mama lor era o femeie de o corectitudine exemplară.
„Mama a venit la noi în Suedia, a văzut cum e acolo și era foarte fericită. Era un om modern, care merge în pas cu toate – cu TikTok, cu toate noutățile. Este genul de persoană care ține pasul cu lumea.
De exemplu, pe piață se spune că unii toarnă puțină apă în lapte ca să-l mărească la volum. Noi, în familie, știm bine că mama niciodată nu ar fi permis așa ceva. Ea era omul care mergea și verifica personal laptele, pentru că noi am avut multă treabă cu asta înainte. Așa era ea – un om corect și cinstit”, spune Constantin.
Urmărește întreg interviul mai jos:
Amintim că, pe data de 3 februarie, doi soți originari din satul Huluboaia au fost uciși cu cruzime de către propriul lor fiu. În scurt timp, acesta a fost identificat și reținut de oamenii legii.
Avocatul Poporului, Ceslav Panico, s-a sesizat pe acest caz.
