În 1946, tânără fiind, a fost deportată împreună cu soțul ei în Siberia. Au muncit acolo ani grei, în condiții aspre, iar tot acolo li s-au născut primii copii. După eliberare, în 1957, s-au întors acasă doar cu o legitimație și cu dorința de a o lua de la capăt. Au fost marginalizați mult timp, dar, prin muncă și răbdare, au reușit să-și ridice o casă și să-și crească cei patru copii, transmite Ultimelestiri.md.
De-a lungul vieții, mătușa Maria a fost mereu harnică – a lucrat mai întâi ca servitoare, apoi ca bucătăreasă la ospătăria sătească. Astăzi, la aproape un secol de viață, este țintuită la pat și se deplasează cu ajutorul unui cărucior cu rotile. Soțul i-a murit în 1995, iar cei trei fii s-au stins, rămânând doar fiica, care locuiește peste hotare.
„Am avut trei băieți, toți s-au dus. Fata mea e bolnavă și nu mai poate veni la mine de câțiva ani. Am rămas singură. Doar rugăciunea mă ține în viață”, spune bătrâna.
Deși are o noră și două nepoate care o mai vizitează din când în când, cea mai mare alinare o găsește în sprijinul voluntarilor de la Cantina Socială „Maria Magdalena”. Din 2012, aceștia îi aduc zilnic un prânz cald la ușa casei.
„Aștept mereu să vină voluntarii. Tot de la ei aflu ce se mai întâmplă prin sat. Că altfel nu prea mai vine nimeni. Tare mă bucur când îi văd venind”, povestește bătrâna.
Cu o pensie modestă de 3.050 de lei și ajutorul celor care nu au uitat-o, mătușa Maria își duce viața demn, în liniște și rugăciune. Lecția ei de viață e una simplă: după orice greutate, bunătatea și credința rămân sprijinul cel mai sigur al omului.
Zilnic, în satul Roșu din raionul Cahul, peste 40 de vârstnici primesc o masă caldă și, odată cu ea, un strop de speranță. De 22 de ani, Cantina Socială „Sfânta Maria Magdalena”, implementată de Diaconia, oferă sprijin celor care au nevoie de ajutor.
