În cadrul unei emisiuni de la Moldova1.md, Anatol Țăranu a subliniat că fără acest document nu ar fi fost posibilă proclamarea independenței din 27 august 1991, transmite Ultimelestiri.md.
„Desigur că era un pas, era un fenomen ieșit din comun. Eu cred că multă lume atunci nici nu conștientiza până la ultima literă ce însemna această suveranitate. Din câte îmi aduc aminte, noi am fost a șasea republică unională care ne-am declarat suveranitatea”, a declarat istoricul.
Potrivit lui Țăranu, în timp ce Moscova promova ideea reformării URSS, elitele politice și liderii Mișcării de renaștere și emancipare națională înțelegeau deja că direcția firească era ieșirea din Uniunea Sovietică.
Istoricul afirmă că era nevoie de timp și efort pentru ca oamenii să înțeleagă amploarea schimbărilor și să accepte ideea independenței.
„Declarația de Suveranitate a fost o etapă extrem de importantă. Atunci, foarte mulți oameni au început să gândească în termenii că Uniunea Sovietică nu este veșnică și că începe să se destrame”, a spus acesta.
Anatol Țăranu a amintit că adoptarea documentului nu s-a produs în condiții de consens deplin. Potrivit lui, doar 257 de deputați din totalul de 372 au votat Declarația, în timp ce o parte dintre deputați au absentat.
Aceștia reprezentau în special raioanele din stânga Nistrului și regiunea găgăuză și, potrivit istoricului, erau deja influențați ideologic și logistic de Moscova.
„Ei se pregăteau să oprească această tendință”, a afirmat Țăranu.
Istoricul a subliniat că lupta pentru independență a fost una complicată și marcată de conflicte și contradicții, care ulterior au dus la apariția mișcărilor separatiste în Republica Moldova.
Potrivit acestuia, Declarația de Suveranitate a fost un act politico-juridic care a trebuit ulterior „umplut de conținut”, prin construirea treptată a instituțiilor statului.
El a explicat că documentul a schimbat radical paradigma de guvernare, stabilind supremația legilor R. Moldova asupra celor venite de la Moscova.
„În baza acestui act legislativ, noi am început să creăm structurile de stat ale republicii”, a menționat istoricul.
Țăranu a mai vorbit și despre confruntările politice dure din Parlament în acea perioadă, pe care le-a descris drept o luptă acerbă între susținătorii independenței și adepții păstrării Uniunii Sovietice.
„Declarația de Suveranitate a fost adoptată în condițiile în care Uniunea Sovietică era în plină forță, armata sovietică, poliția și KGB-ul funcționau. A fost o luptă și un sacrificiu al majorității cetățenilor Republicii Moldova și al fruntașilor Mișcării de eliberare națională”, a conchis Anatol Țăranu.
Declarația de Suveranitate a fost adoptată la 23 iunie 1990 de deputații fostului Soviet Suprem al RSS Moldovenești și este considerată primul pas decisiv spre desprinderea de Uniunea Sovietică și proclamarea independenței statului.
Documentul consfințea faptul că R. Moldova este un stat suveran, că puterea aparține poporului și stabilea supremația legislației republicane asupra celei unionale.
Totodată, actul prevedea exercitarea independentă a puterii legislative, executive și judecătorești, dreptul de a întreține relații diplomatice cu alte state și controlul exclusiv asupra resurselor naturale și patrimoniului național.
Acest document a servit ulterior drept bază pentru elaborarea Declarației de Independență din 27 august 1991 și pentru adoptarea Constituției Republicii Moldova în 1994.
Constituționalistul Alexandru Arseni, unul dintre autorii Declarației, declara anterior că actul a fost adoptat în pofida presiunilor regimului sovietic și își amintea atmosfera de entuziasm din fața Parlamentului, unde mii de oameni susțineau votarea documentului istoric.
