De miercuri noaptea, Caracasul seamănă cu un oraș al pribegilor. Străzile sunt pline de oameni care își poartă viața în brațe: genți, valize, colivii cu păsări, câini ținuți în lesă și pisici speriate. Toți caută un loc unde să petreacă noaptea, departe de blocurile zguduite de cel mai puternic cutremur care a lovit capitala Venezuelei în ultimele decenii, transmite Ultimelestiri.md cu referire la adevarul.ro.
Două seisme devastatoare, cu magnitudinile de 7,2 și 7,5, produse la doar 39 de secunde unul de celălalt, au lovit nordul țării în jurul orei 18.00. Epicentrul a fost localizat în apropierea municipiului Montalbán, în statul Carabobo, la o adâncime de numai 13 kilometri, ceea ce a amplificat violența mișcărilor resimțite la suprafață.
Undele seismice au fost simțite pe o arie vastă, de la Trujillo până la La Guaira, însă Caracasul, aflat la aproximativ 300 de kilometri distanță, a fost unul dintre cele mai afectate orașe. Autoritățile au oferit puține informații în primele ore după dezastru, iar președinta interimară Delcy Rodríguez a decretat stare de urgență.
Pentru mulți locuitori, amintirile tragice ale seismului din 1967 au revenit brutal la viață. Atunci, un cutremur de magnitudine 6,7 a provocat moartea a 236 de persoane și rănirea altor aproximativ 2.000.
Andrés Escobar, taximetrist în vârstă de 60 de ani, tocmai își lăsase clienții la un hotel din Caracas când pământul a început să se miște violent.
„Bucăți de beton și pietre zburau din clădiri. Zgomotul era îngrozitor”
„Bucăți de beton și pietre zburau din clădiri. Zgomotul era îngrozitor”, povestește bărbatul, cu brațele rănite și încă șocat de cele întâmplate.
Mașina sa a fost strivită sub fragmentele desprinse din imobil.
La câțiva metri distanță, pe Prima Avenidă din cartierul Los Palos Grandes, unul dintre turnurile complexului rezidențial Petunia s-a prăbușit complet. Ironia tragică este că dezastrul s-a produs aproape în același loc unde alte clădiri s-au surpat în timpul marelui cutremur din 1967.
În întreaga zonă se văd pereți sfărâmați și apartamente deschise ca niște case de păpuși, cu camerele expuse privirilor trecătorilor.
Lângă munții de moloz ai turnului Petunia, locuitorii și echipele de intervenție încearcă să scoată supraviețuitorii rămași sub dărâmături. Cer frânghii, lanterne și apă. Nu există nici măcar o scară.
Imaginea care impresionează cel mai mult este precaritatea.
Polițiștii lucrează aproape fără echipamente, iar pompierii sunt greu de văzut într-o noapte în care orașul a fost din nou lovit de doliu. Salvarea este susținută în mare parte de civili, de vecinii care au intrat printre ruine pentru a-i căuta pe cei dispăruți.
Michael Alicastro, locatar al unui bloc învecinat, afectat și el de fisuri serioase, spune că a ajutat la evacuarea a cinci persoane și a unui animal de companie din clădirea cu 14 etaje care s-a transformat într-o grămadă de moloz.
„Eram pe stradă și trebuia să ne ținem de mașini ca să nu cădem”, își amintește el.
La marginea ruinelor, rudele celor dispăruți strigă nume în speranța unui răspuns.
„Antonio este în viață!”, izbucnește o femeie după ce reușește să ia legătura cu o persoană prinsă sub dărâmături.
Este una dintre puținele vești bune într-o noapte marcată de disperare.
Cel puțin 20 de replici au fost înregistrate după șocul principal, iar teama unui nou dezastru îi ține pe oameni departe de case. În clădirile vecine se ordonă evacuări preventive, în timp ce conductele sparte de cutremur îngreunează operațiunile de salvare.
În cartierul San Bernardino, o altă scenă de solidaritate se desfășoară sub lumina lanternelor. Zeci de oameni formează un lanț uman și își pasează găleți pline cu moloz pentru a îndepărta stratul de beton sub care se crede că sunt prinși locatarii clădirii Juvenal, un imobil cu șase etaje aflat într-una dintre zonele cu risc seismic ridicat ale capitalei.
În lipsa utilajelor și a resurselor suficiente, locuitorii Caracasului au transformat solidaritatea în principalul instrument de salvare.
Pentru o metropolă deja marcată de ani de crize economice și sociale, cutremurul a deschis o nouă rană, iar amploarea tragediei abia începe să fie înțeleasă.
Pierderi economice cuprinse între 10 și 100 de miliarde de dolari
Estimările preliminare ale Institutului Geologic al Statelor Unite (USGS) indică pierderi economice cuprinse între 10 și 100 de miliarde de dolari. Limita superioară a acestei evaluări este comparabilă cu dimensiunea întregii economii venezuelene.
Specialiștii avertizează că efectele cutremurelor nu se limitează la prăbușirea clădirilor. Dr. Lucy Jones, seismolog la Institutul de Tehnologie din California, spune că mișcările puternice ale solului pot provoca incendii prin ruperea conductelor de gaz sau avarierea sistemelor electrice.
Astfel de efecte secundare pot amplifica semnificativ impactul dezastrului, incendiile ajungând uneori să dubleze costurile economice ale unui seism major.
Stare de urgență
În contextul unei economii aflate sub presiune, guvernul se confruntă cu provocarea de a susține un sistem medical care ar putea deveni rapid suprasolicitat și, în același timp, de a finanța costurile reconstrucției.
Pentru o populație care se confruntă deja cu niveluri ridicate de sărăcie, cele două cutremure reprezintă o nouă lovitură într-un moment deosebit de dificil.
Într-un discurs televizat susținut miercuri seara, Delcy Rodríguez a declarat stare de urgență.
„Am mobilizat întreaga rețea publică și privată de sănătate a țării, în special în zonele cele mai afectate, pentru a acorda asistență răniților în această perioadă extrem de sensibilă pentru populație”, a declarat ea.
Rodríguez a anunțat, de asemenea, constituirea unei celule de criză la nivel înalt, responsabilă cu coordonarea operațiunilor de căutare și salvare.
Citește și: 32 de morți și 700 de răniți după cele două cutremure consecutive în Venezuela
