Meșterița spune că face câte un pic în fiecare zi. Aceasta se trezește la ora 06:00 și începe a munci. „Apoi mai ies… așa dobitoace nu am, dar păsări am. Și la acel câine tot trebuie să-i dai mâncare”, povestește meșterița, transmite Ultimelestiri.md cu referire la jurnal.md.
Anastasia Sainsus sau, cum o numesc sătenii, lelea Năstuța, a prins meșteșugul de a țese covoare de la străini. Având o copilărie grea, femeia a încercat să prindă câte un pic din ceea ce făceau gospodinele pe-atunci. Femeia povestește că, în total, în familie au fost 10 copii, dintre care acum au rămas doar patru. În familie, Anastasia era cea mai mică.
„Mama mea a fost bolnavă, a fost paralizată și a zăcut patru ani de zile. Aveam șapte ani când s-a îmbolnăvit și am avut 14 ani când a decedat”, mai spune femeia.
Primele încercări de a meșteșugări au fost după ce s-a căsătorit, iar cea care a îndrumat-o a fost o vecină din sat.
„Eu i-am spus: „Lele Vera, matale poți lucra și eu să te privesc?”, că eu mai repede lucrul din privit îl învățam. Așa și m-am învățat. După aceea am țesut eu singură acasă. Vă spun că înainte așa era moda – să dai la fete ceva zestre”, spune meșterița.
Femeia țese covoare din plăcere și spune că astfel scapă de singurătate. Țesutul rămâne o alinare.
„Copiii mă mai ocărăsc: „Hai, termină cu ața! Îți ajunge!”. Eu le spun: „Hai că dacă am avut uruiocul acesta cum să-l las? Dacă o să rămână o să-l dați pe foc. Dar dacă eu o să-l țes și o să fie țol – nu o să vă lase inima”, zice lelea Năstuța.
