Mai exact, autorul sesizării este lipsit, din data suspendării din funcția de procuror, de posibilitatea de a se angaja într-o altă funcție, fapt care îl privează de posibilitatea de a câștiga prin muncă mijloacele necesare întreținerii sale și a familiei sale, transmite Ultimelestiri.md cu referire la bizlaw.md.
Într-un asemenea scenariu, există riscul ca, sub aparența protecției imparțialității funcției de procuror, măsura contestată să devină abuzivă, transformându-se într-un mijloc de determinare a procurorilor suspendați de a-și da demisia din funcție, pentru a se angaja într-o altă funcție care să le asigure existența.
Deși este posibil ca măsura suspendării din funcție să înceteze relativ rapid și, astfel, să nu existe vreo problemă, Curtea a considerat că este valabil și contrariul, având în vedere faptul că măsura suspendării se aplică pentru o perioadă nedefinită în timp, până la pronunțarea unei decizii definitive în cauza penală.
Curtea a subliniat că dreptul la muncă nu este un drept absolut, iar exercitarea sa poate fi supusă unor restrângeri, în condițiile articolului 54 alin. (2) din Constituție.
În același timp, înalta instanță a precizat că statutul de procuror nu reprezintă, per se, o circumstanță care face incompatibil exercițiul unei alte funcții.
Acest fapt este recunoscut în mod implicit de legislator pe baza excepției de la alineatul (2) al articolului 14, care îi recunoaște procurorului posibilitatea de a exercita un cerc limitat de activități. Totodată, de principiu, trebuie interzis exercițiul activităților care prezintă riscuri la adresa imparțialității și a bunei exercitări a funcției de procuror, nu toate activitățile.
Decizia completă poate fi accesată aici.
