„La prima vedere, economia mondială pare liniștitor de rezistentă. America a crescut, chiar dacă războiul său comercial cu China a escaladat. Germania a rezistat pierderii livrărilor de gaze rusești fără a suferi un dezastru economic. Războiul din Orientul Mijlociu nu a adus niciun șoc petrolier. Rebelii Houthi care au lansat rachete abia au atins fluxul global de mărfuri”, se arată în publicație, transmite Ultimelestiri.md cu referire la Mold-street.com.
Ordinea care guvernează economia globală a fost erodată
Publicaţia îndeamnă să privim mai adânc, unde este vizibilă fragilitatea şi apropierea colapsului.
„De ani de zile, ordinea care guvernează economia globală de la al doilea război mondial a fost erodată. Astăzi este aproape de colaps. Un număr îngrijorător de declanșatori ar putea declanșa o coborâre în anarhie, unde puterea este corectă și războiul este din nou stațiunea marilor puteri. Chiar dacă nu se ajunge niciodată la conflict, efectul asupra economiei unei căderi de norme ar putea fi rapid și brutal”, constată săptămânalul.
The Economist susţine că dezintegrarea vechii ordini este vizibilă peste tot.
„Sancțiunile sunt folosite de patru ori mai mult decât au fost în anii 1990; America a impus recent sancțiuni „secundare” entităților care sprijină armatele Rusiei. Un război al subvențiilor este în desfășurare, în timp ce țările încearcă să copieze vastul sprijin de stat al Chinei și al SUA pentru producția ecologică. Deși dolarul rămâne dominant și economiile emergente sunt mai rezistente, fluxurile globale de capital încep să se fragmenteze”, explică publicaţia.
FMI – în criză de identitate, iar OMS – în stagnare
În opinia The Economist, instituțiile care au protejat vechiul sistem fie sunt deja defuncte, fie își pierd rapid credibilitatea.
„Organizația Mondială a Comerțului împlinește 30 de ani anul viitor, dar a petrecut mai bine de cinci ani în stagnare, din cauza neglijenței americane. FMI este cuprins de o criză de identitate, prins între o agendă ecologică și asigurarea stabilității financiare. Consiliul de securitate al ONU este paralizat…. Instanțe supranaționale precum Curtea Internațională de Justiție sunt din ce în ce mai mult armate de părțile în conflict. Luna trecută, politicieni americani, inclusiv Mitch McConnell, liderul republicanilor din Senat, au amenințat Curtea Penală Internațională cu sancțiuni dacă emite mandate de arestare pentru liderii Israelului, care sunt acuzaţi de genocid, de Africa de Sud la Curtea Internațională de Justiție”, enumeră The Economist.
În opinia publicaţiei liberale, până în prezent, fragmentarea și decăderea au impus anumite costuri ascunse asupra economiei globale, care pot fi identificate „dacă știi unde să cauți”.
Cine sau ce poate provoca prăbuşirea
Totodată aminteşte de faptul că istoria arată că sunt posibile prăbușiri mai profunde și mai haotice, care pot lovi brusc odată ce declinul se instalează.
„Primul Război Mondial a ucis o epocă de aur a globalizării despre care mulți la acea vreme presupuneau că va dura pentru totdeauna. La începutul anilor 1930, după declanșarea Depresiunii și a tarifelor Smoot-Hawley, importurile Americii s-au prăbușit cu 40% în doar doi ani. În august 1971, Richard Nixon a suspendat în mod neașteptat convertibilitatea dolarilor în aur – 19 luni mai târziu, sistemul Bretton Woods de rate de schimb fixe s-a destrămat.
Astăzi, o ruptură similară pare prea imaginabilă. Revenirea lui Donald Trump la Casa Albă, cu viziunea sa asupra lumii cu sumă zero, ar continua erodarea instituțiilor și a normelor. Teama de un al doilea val de importuri ieftine din China ar putea accelera acest lucru. Războiul absolut între America și China pentru Taiwan, sau între Occident și Rusia, ar putea provoca un colaps atotputernic”, avertizează The Economist.
Realizările liberalismului şi globalizării
Săptămânalul susţine că, în multe dintre aceste scenarii, pierderea va fi mai profundă decât cred mulți oameni.
„Este la modă să criticăm globalizarea fără obstacole ca fiind cauza inegalității, a crizei financiare globale și a neglijării climatului. Dar realizările anilor 1990 și 2000 – punctul culminant al capitalismului liberal – sunt de neegalat în istorie. Sute de milioane au scăpat de sărăcie în China, pe măsură ce s-a integrat în economia globală. Rata mortalității infantile la nivel mondial este mai mică de jumătate față de cea din 1990. Procentul populației globale ucise în urma conflictelor de stat a atins un minim postbelic de 0,0002% în 2005; în 1972 era de aproape 40 de ori mai mare. Cele mai recente cercetări arată că epoca „consensului de la Washington”, pe care liderii de astăzi speră să o înlocuiască, a fost una în care țările sărace au început să se bucure de o creștere economică, reducând diferența cu lumea bogată.
Declinul sistemului amenință să încetinească acest progres sau chiar să-l dea înapoi. Odată rupt, este puțin probabil să fie înlocuit cu reguli noi. În schimb, afacerile mondiale vor coborî în starea lor firească de anarhie care favorizează banditismul și violența. Fără încredere și un cadru instituțional de cooperare, va deveni mai greu pentru țări să facă față provocărilor secolului 21, de la limitarea unei curse a înarmărilor în inteligența artificială până la colaborarea în spațiu. Problemele vor fi abordate de cluburi din țări care au aceleași opinii. Acest lucru poate funcționa, dar va implica mai des constrângere și resentimente, la fel ca în cazul tarifelor pentru emisiile de carbon ale Europei sau a disputei Chinei cu FMI. Atunci când cooperarea cedează în favoarea armării puternice, țările au mai puține motive să păstreze pacea.
În ochii Partidului Comunist Chinez, Vladimir Putin sau alți cinici, un sistem în care puterea are dreptate nu ar fi nimic nou. Ei văd ordinea liberală nu ca o punere în aplicare a unor idealuri înalte, ci un exercițiu al puterii americane brute – putere care este acum în relativ declin”, afirmă The Economist.
Treptat, apoi brusc
Publicaţia recunoaşte că sistemul instituit după cel de-al doilea război mondial este „o căsătorie între principiile internaționaliste ale Americii și interesele sale strategice”.
„Cu toate acestea, ordinea liberală a adus și vaste beneficii restului lumii. Mulți dintre săracii lumii suferă deja de incapacitatea FMI de a rezolva criza datoriilor suverane care a urmat pandemiei de COVID-19.
Țările cu venituri medii, cum ar fi India și Indonezia, care speră să își schimbe drumul către bogății, exploatează oportunitățile create de fragmentarea vechii ordini, dar se vor baza în cele din urmă pe economia globală care rămâne integrată și previzibilă. Și prosperitatea unei mari părți a lumii dezvoltate, în special a economiilor mici și deschise, precum Marea Britanie și Coreea de Sud, depinde în totalitate de comerț. Poate părea că susținută de creșterea puternică din America, economia mondială poate supraviețui la toate loviturile. Este însă ceva imposibil”, concluzionează săptămânalul britanic.
