Descoperită pentru prima dată în Marea Mediterană în anii 1880, adevărata sa capacitate extraordinară a fost documentată abia în 1996 de biologul marin italian Ferdinando Boero, care a observat că meduzele adulte se pot „întoarce în timp” și reveni la o formă juvenilă, prin transdiferențiere celulară. De atunci, comunitatea științifică studiază intens acest organism care pare să fi descifrat un mecanism neobișnuit al longevității, transmite Ultimelestiri.md cu referire la descopera.ro.
Cum funcționează nemurirea biologică
Spre deosebire de majoritatea animalelor de pe planetă, meduzele Turritopsis pot inversa complet procesul de îmbătrânire. Când sunt rănite, bolnave sau ajung la sfârșitul ciclului lor de viață, ele revin la stadiul de polip, forma lor timpurie de dezvoltare, și reîncep ciclul vital de la zero.
Dr. Maria Pia Miglietta de la Universitatea Notre Dame, care studiază specia de peste un deceniu, explică:
„Imaginați-vă un fluture care, în loc să moară, s-ar transforma înapoi în omidă și ar relua metamorfoza. Asta face Turritopsis, dar la nivel celular complet.”
Procesul fascinant de „renaștere”
Atunci când meduzele percep o amenințare majoră pentru supraviețuire, declanșează un proces numit transdiferențiere, un termen acceptat în biologia românească, care descrie transformarea directă a unui tip de celulă în altul, fără a trece printr-o stare de celulă stem. Mai exact, celulele mature își schimbă identitatea: o celulă musculară poate deveni celulă nervoasă, iar o celulă urzicătoare poate deveni celulă digestivă.
Meduza se fixează pe o suprafață solidă, corpul său gelatinos în formă de clopot se contractă și este reabsorbit treptat, iar din el se formează un nou polip – stadiul asexuat timpuriu al ciclului său de viață. Din acest polip vor crește, ulterior, noi meduze tinere. Este, în esență, un restart biologic complet.
De ce nu domină oceanele?
Dacă sunt biologic nemuritoare, de ce oceanele nu sunt pline de aceste meduze? Răspunsul este simplu: deși nu pot muri de bătrânețe, pot fi mâncate de prădători, pot fi distruse de boli, pot muri de foame sau pot suferi leziuni prea severe pentru a se regenera.
„Nemurirea biologică nu înseamnă invincibilitate,” precizează Dr. Shin Kubota de la Universitatea Kyoto, care a menținut colonii de Turritopsis în laborator timp de mai mulți ani. „În natură, majoritatea indivizilor mor din cauze externe înainte de a-și putea folosi capacitatea de reîntinerire.”
Cercetătorii studiază intens genele responsabile de transdiferențiere, sperând să descopere posibile aplicații în medicina regenerativă umană. Deși suntem mult prea complecși pentru a replica procesul complet, înțelegerea mecanismelor ar putea revoluționa tratamentele pentru îmbătrânire, regenerarea organelor și bolile degenerative.
Un studiu din 2022 publicat în PNAS a identificat variante unice ale genelor de reparare a ADN-ului în Turritopsis dohrnii, care ar putea explica parțial capacitatea lor extraordinară.
Turritopsis dohrnii rămâne o enigmă fascinantă, o dovadă vie că regulile biologiei pe care le considerăm absolute pot fi, de fapt, mai flexibile decât credeam. Iar oceanele, vaste și misterioase, păstrează încă secrete care ar putea schimba fundamental modul în care înțelegem viața și moartea.
