De ani de zile circulă relatări despre aşa-numitul safari uman de la Sarajevo, care se spune că ar fi atras străini bogaţi pe dealurile de deasupra capitalei bosniace, la începutul anilor 1990, când aceasta era asediată de forţele sârbe în timpul războiului din Bosnia, transmite Ultimelestiri.md cu referire la stirileprotv.ro.
Printre amatorii de vânătoare de oameni s-ar fi numărat şi români, inclusiv o femeie, după cum a declarat fostul şef al poliţiei din capitala Bosniei, scrie cotidianul britanic The Times. Un martor citat în articol scrie că „lunetiştii” străini ar fi fost ajutaţi chiar de actualul preşedinte al Serbiei, Aleksandar Vucic, pe atunci tânăr membru al Partidului Radical Sârb.
La sfârşitul unei zile petrecute ucigând femei şi copii cu puştile lor scumpe de lunetişti, „turiştii” din Sarajevo din timpul războiului obişnuiau să petreacă până în zori, devorând fripturi de porc şi bând coniac. „Mergeau la cafenea între 18:00 şi 19:00 şi rămâneau până la 5:00 dimineaţa, cântând şi râzând”, îşi aminteşte Aleksandar Licanin, care spune că a fost martor la astfel de petreceri.
În schimbul unor plăţi de până la 88.000 de lire sterline, turiştii ar fi avut voie să folosească poziţiile lunetiştilor sârbi bosniaci pentru a trage asupra locuitorilor care se adăposteau în oraşul de jos, plătind mai mult pentru privilegiul de a ucide copii sau femei însărcinate. Victimele lor se numără printre cele peste 11.500 de persoane ucise în timpul asediului care a durat patru ani, scrie The Times.
Străinii care plăteau pentru privilegiul de a ucide civili nevinovaţi erau în principal bărbaţi bogaţi, dar erau şi femei, susţine Licanin, în vârstă de 63 de ani, care pe atunci era voluntar într-o unitate de tancuri a sârbilor bosniaci. Printre ei se aflau britanici, italieni şi germani, a spus el.
Licanin a acceptat să se întâlnească cu The Times în Bosnia pentru a dezvălui tot ce îşi aminteşte despre presupuşii trăgători, în timp ce magistraţii din Italia investighează afirmaţiile potrivit cărora printre aceştia se aflau şi italieni. După ce a păstrat tăcerea timp de trei decenii, Licanin a spus că este gata să vorbească, deoarece ancheta italiană era în curs.
Cimitirul evreiesc, bază pentru trageri
Potrivit lui Licanin, războiul său a început în 1993, când comunitatea sârbă bosniacă din Sarajevo, din care făcea parte, s-a separat de bosniacii musulmani locali, pe măsură ce diviziunile etnice şi religioase au început să alimenteze conflictul în Iugoslavia în curs de dezintegrare. Reţinut de bosniaci, tânărul de 31 de ani a ajuns în cele din urmă în cartierul Grbavica din Sarajevo, controlat de sârbi, şi s-a înrolat într-o unitate de tancuri condusă de forţele sârbe bosniace care au participat la asediul mortal al zonelor controlate de bosniaci. Comandantul său, Slobodan Todorovic, era un fost ofiţer al armatei iugoslave desfiinţate.
Stabilită în cimitirul evreiesc al oraşului, care oferea o perspectivă asupra Sarajevoului, unitatea lui Licanin împărţea punctul strategic cu o miliţie sârbă de 200 de oameni, Detaşamentul Cetnik Novosarajevo, condus de fostul poştaş Slavko Aleksic. Licanin a spus că unitatea sa primea coordonatele ţintelor de la comandanţi, dar lunetiştii lui Aleksic îşi alegeau singuri victimele.
„Aleksic avea o zonă restricţionată în cimitir, la 200 de metri de noi, pe care o puteam vedea.Trageau în femei, copii şi bătrâni. Erau scăpaţi de sub control, iar Aleksic era evident un psihopat, se vedea în ochii lui”,a povestit el.
Licanin susţine că a văzut pentru prima dată străini bine îmbrăcaţi luând poziţii alături de lunetiştii lui Aleksic în 1993 sau 1994. „Purtau jachete de piele scumpe şi mi s-a spus că erau italieni, germani şi britanici”, a spus el. „Erau ajutaţi să găsească ţinte, iar tragerile din cimitir erau precise – aveai totul”, a spus el.
Petrecere după vânătoare
Străinii, care erau cazaţi într-un complex lângă cimitir, plăteau între 500 şi 1.000 de mărci germane pentru a primi un loc privilegiat de lunetist în clădiri înalte, a spus Licanin.
„După vânătoare, o cafenea era eliberată pentru a face loc pentru ei, iar jeepul lui Aleksic, care avea un craniu montat pe capotă, sosea. Noi plecam: nu voiam să avem contact cu ei”, susţine Licanin.
„Mâncau mult, se ospătau cu carne – porc şi miel la proţap”, a spus el, adăugând că nu lipseau berea, whisky-ul şi coniacul. „Sărbătoreau uciderea oamenilor. Nu-mi pot imagina cum poţi trăi după ce ai ucis un copil”, a comentat martorul.
O româncă printre vânătorii de oameni
Licanin a adăugat că nu a fost surprins să vadă femei străine plătind pentru a ucide. „Părea normal, deoarece sârbii aveau şi ei femei snipers”, a spus el.
Afirmaţia sa că printre lunetiştii turişti se aflau şi femei a fost susţinută de Zlatko Miletic, şeful poliţiei din Sarajevo la acea vreme, care conducea o echipă însărcinată cu descoperirea şi eliminarea lunetiştilor.
„Îmi amintesc de o femeie din România care trebuie să fi ucis mai mult de zece persoane”, a declarat el luna aceasta pentru canalul de ştiri N1. „Acei lunetişti străini erau adânc îngropaţi în tranşee de beton şi era dificil să-i neutralizăm”, a povestit Miletic, care este acum membru al parlamentului din Bosnia. „Au ucis zeci de copii şi femei”, a spus el.
„Aveam informaţii că (miliţia lui Aleksic( îi găzduia pe aceşti oameni contra bani şi că majoritatea dintre ei veneau din Italia”, a povestit actualul parlamentar.
Aleksandar Vucic i-ar fi ajutat pe lunetiștii străini
Licanin susţune că unul dintre sârbii care îi ajutau pe lunetiştii străini era Aleksandar Vucic, actualul preşedinte autoritar al Serbiei, pe atunci un tânăr membru al Partidului Radical Sârb, de extremă dreapta.
„El stătea la cafenea şi traducea pentru străini”, a spus Licanin.
Preşedintele sârb a negat acuzaţiile. Vucic a declarat că nu lucra cu Aleksic la acea vreme, ci era prezent la Sarajevo doar în calitate de jurnalist.
Licanin a fost încurajat să vorbească de jurnalistul de investigaţie croat Domagoj Margetic, care a afirmat, de asemenea, în noiembrie, că Vucic a fost implicat în „safariul uman”. O purtătoare de cuvânt a liderului sârb a spus că jurnalistul croat este un propagator de „dezinformare rău intenţionată, menită să erodeze credibilitatea instituţională a Republicii Serbia şi a preşedintelui său”.
Aleksic a murit în decembrie, dar chiar înainte de moartea sa a negat că Vucic făcea parte din miliţia sa şi a exclus găzduirea lunetiştilor străini. Margetic afirmă de atunci că serviciile secrete sârbe s-ar putea să-l fi omorât pentru a nu-şi schimba povestea. Teoria a fost promovată şi de un avocat sârb, Cedomir Stojkovic, care a fost acuzat de „incitare la schimbarea violentă a ordinii constituţionale” de către un tribunal sârb, i s-a interzis să posteze pe reţelele sociale şi se află acum în arest la domiciliu după ce a refuzat să se conformeze.
La Zagreb, Margetic a declarat pentru The Times că, înainte de moartea sa, Aleksic şi-a lăsat arhiva unui fost coleg din miliţie, care i-a înmânat-o acum lui. Margetic a prezentat documente dactilografiate care par să poarte semnătura lui Aleksic şi care îi acordă lui Vucic permisiunea de a escorta străini în Bosnia la începutul anilor 1990. Jurnalistul a negat acuzaţiile că documentele sunt false şi a publicat unele dintre ele online, inclusiv unul care menţionează numele unui trăgător italian. Margetic a şters numele italianului, lăsând doar iniţialele R.R. „Am informat magistraţii italieni despre numele său”, a spus el.
Vânători de oameni ar fi venit inclusiv din România
Margetic a afirmat că auzise zvonuri despre împuşcături încă de la sfârşitul anilor 1990. „Asociaţii lui Aleksic mi-au spus că puteai plăti pentru a zbura cu elicopterul la Sarajevo sau pentru a călători acolo cu camionul din Belgrad, sau cu un autobuz cu voluntari sârbi care pleca din Belgrad joi seara şi se întorcea duminică. Preţul biletului dus-întors era de 2.000 de mărci germane”, a relatat jurnalistul croat.
Martorii din Sarajevo din acea perioadă au declarat că împuşcăturile se intensificau în weekenduri.
Margetic suţine că i s-a spus de către contactele sale din miliţie că trăgătorii veneau din Rusia, România, Grecia, Italia, Spania, Franţa, Germania, SUA, Canada şi Marea Britanie. El a adăugat: „Mi s-a spus că plăteau mai mult pentru a împuşca copii şi femei însărcinate”.
Cum a apărut povestea cu safari uman în Sarajevo
Afirmaţiile privind povestea safariului uman au apărut treptat începând cu anii 1990. În 2007, puşcaşul marin american John Jordan, care se afla la Sarajevo la acea vreme, a vorbit despre „turişti trăgători”. Un documentar din 2022 al regizorului sloven Miran Zupanic, intitulat Sarajevo Safari, l-a determinat pe jurnalistul italian Ezio Gavazzeni să investigheze, declanşând la rândul său ancheta italiană.
Un fost ofiţer de informaţii bosniac, Edin Subasic, a declarat că un soldat sârb luat prizonier la Sarajevo a dezvăluit că a întâlnit un grup de cinci lunetişti italieni. După ce Subasic s-a plâns ofiţerilor de informaţii italieni, aceştia i-au spus la începutul anului 1994 că au pus capăt vizitelor.
Aprinzându-şi o ţigară în cafeneaua din Prijedor, localitatea sa natală, Licanin a spus că îşi aminteşte că a văzut străini trăgând cu arma în Sarajevo până când Acordul de la Dayton a pus capăt ostilităţilor, un an mai târziu, în noiembrie 1995.
După război, s-a căsătorit şi şi-a găsit de lucru ca tăietor de lemne, dar trauma luptelor nu l-a părăsit niciodată. „Soţia mea spune că încă mai am coşmaruri, deşi dimineaţa nu mi le amintesc”, spune el. „Străinii care au venit la Sarajevo aveau mintea bolnavă. Pun pariu că ei nu au coşmaruri”, a completat Licanin.
