De la „hormonul iubirii” până la sindromul inimii frânte, specialiștii arată că dragostea nu este doar o emoție, ci o necesitate biologică, cu efecte reale asupra sănătății și longevității, transmite Ultimelestiri.md cu referire la observatornews.ro.
Chiar dacă suntem romantici sau nu, creierul nostru încearcă mereu să ne răsplătească implicarea în interacțiuni sociale sau să ne motiveze să creeze legături atunci când conexiunile umane sunt insuficiente. Fie că vorbim despre iubire platonică sau romantică, nevoia corpului de interacțiune umană este incontestabilă.
„Iubirea este o necesitate biologică la fel de vitală pentru bunăstarea unei persoane precum apa proaspătă, hrana și exercițiile fizice”, spune Stephanie Cacioppo, neurocercetător la Universitatea din Oregon și autoarea cărții Wired for Love: A Neuroscientist’s Journey Through Romance, Loss, and the Essence of Human Connection.
Deși inima primește, de obicei, meritul, majoritatea beneficiilor asociate cu iubirea își au originea în creier, care este programat evolutiv să producă și să elibereze hormoni atunci când experimentăm atracție, afecțiune și atașament.
„Pentru că iubirea este atât de importantă pentru sănătatea, bunăstarea și reproducerea noastră, nu putea fi lăsată doar la voia învățării”, explică Sue Carter, director emerit al The Kinsey Institute din Indiana și biolog specializat în legături sociale.
Înțelegerea modului în care semnalele sunt recepționate și transmise de creier, precum și a ceea ce se întâmplă când aceste semnale sunt insuficiente, poate fi utilă atunci când navigăm prin prietenie, iubire, despărțire și pierdere.
Rolul hormonilor
Mintea și corpul folosesc o vastă rețea de neurotransmițători și mesageri chimici moleculari pentru a coordona diferite funcții și a influența emoțiile. Acești mesageri chimici, numiți hormoni, fac parte din sistemul endocrin. Sistemul endocrin este conectat prin structuri importante ale creierului, precum hipotalamusul, hipocampul, amigdala, talamusul, ganglionii bazali și girusul cingular.
Împreună, aceste structuri formează sistemul limbic, una dintre cele mai vechi părți ale creierului din punct de vedere evolutiv. Aici sunt stocate amintirile și sunt procesate mirosurile, iar aceasta este regiunea principală implicată în atracție și afecțiune, scrie National Georgraphic.
Acest sistem permite diferiților hormoni „să ne întărească dorința de a ne prezenta după o simplă privire, să ne reducă teama de vulnerabilitate atunci când întâlnim un nou partener și să ne facă să simțim, în timp, că suntem suflete pereche cu cineva”, explică Cynthia Kubu, neuropsiholog la Cleveland Clinic.
Cei șapte hormoni ai iubirii
Când vine vorba despre emoțiile pe care le asociem cu iubirea, șapte hormoni joacă un rol esențial:
1) Oxitocina este numită „hormonul iubirii” deoarece ajută la formarea conexiunilor sociale, crește încrederea și intensifică sentimentele de atracție. Este eliberată atunci când două persoane conversează, se ating, se joacă sau participă la alte forme de interacțiune semnificativă.
„Oxitocina ne amplifică sentimentele de atașament, apropiere și angajament față de cineva”, spune Theresa Larkin, profesor asociat în științe medicale la Universitatea din Wollongong, Australia. Totuși, uneori, oxitocina poate influența negativ amintirile despre persoanele iubite, arătând că are și o latură mai puțin luminoasă.
2) Vasopresina stimulează sentimentele de entuziasm asociate cu iubirea. Este declanșată de comportamente similare celor care eliberează oxitocină, dar și în situații de amenințare, când ne face mai protectori față de cei dragi. Cercetările arată că poate contribui și la sentimente de posesivitate sau gelozie, temperate însă de oxitocină.
„Oxitocina și vasopresina dansează într-un mod dinamic, explicând beneficiile și costurile diferitelor aspecte ale iubirii”, spune Carter.
3) Dopamina este unul dintre cei mai studiați hormoni ai recompensei și stării de bine. Este activată de lucruri care ne fac să ne simțim bine – mâncare, exerciții fizice sau droguri. În cupluri, un val de dopamină apare adesea în timpul sărutului sau al actului sexual.
„Când dopamina este eliberată, activează circuitele recompensei, provocând senzația de euforie a iubirii și crescând dorința și motivația de a fi alături de persoana iubită”, explică Larkin. Reacția este atât de puternică încât a fost comparată cu euforia produsă de droguri precum cocaina.
4 și 5) Testosteronul și estrogenul, cunoscuți drept „hormonii sexuali”, determină dorința de reproducere și sunt responsabili pentru dorința sexuală de bază. Sunt frecvent asociați cu îndrăgostirea intensă sau cu pofta sexuală. Dacă acești hormoni motivează actul sexual, dopamina îl recompensează.
6) Noradrenalina produce reacții fiziologice atunci când întâlnim o persoană nouă sau ne îndrăgostim: inimă care bate mai repede, energie crescută, palme transpirate. Este asociată și cu stocarea amintirilor, motiv pentru care multe cupluri își amintesc atât de clar începuturile relației.
7) Serotonina este unul dintre puținii hormoni ale căror niveluri pot scădea în anumite etape ale atracției. Nivelurile reduse sunt similare cu cele observate la persoanele cu tulburare obsesiv-compulsivă (OCD). Cercetările arată că „persoanele îndrăgostite și pacienții cu OCD seamănă prin faptul că ambele grupuri manifestă obsesii”.
Hormonii nu sunt declanșați izolat, iar multe activități pot determina eliberarea mai multor substanțe chimice simultan. De exemplu, dopamina și serotonina contribuie împreună la gândurile obsesive.
„Iubirea este un fenomen extrem de complex, multisenzorial, care implică toate simțurile și influențează creierul în moduri profunde și misterioase”, spune Jacquie Olds, profesor asociat de psihiatrie clinică la Harvard Medical School.
Beneficiile iubirii pentru sănătate
Indiferent de motivul sau momentul în care sunt eliberați hormonii asociați iubirii, fiecare dintre aceste substanțe chimice este legată de beneficii distincte pentru sănătatea mintală și fizică.
„Atunci când rețeaua iubirii este activată, ea stimulează centrele de recompensă ale creierului, eliberând o cascadă de hormoni, substanțe neurochimice și opioide naturale care ne fac să simțim bucurie și, în același timp, ne ajută corpul să se vindece și mintea să facă față durerii”, spune Cacioppo.
Printre beneficiile demonstrate ale iubirii se numără reducerea stresului, un somn mai bun, întărirea sistemului imunitar, diminuarea durerii (cercetările arată că un nivel mai mare de oxitocină în sânge ajută la vindecare), reducerea depresiei, îmbunătățirea abilităților de rezolvare a problemelor, o funcție cognitivă mai bună și chiar o durată de viață mai mare.
Relațiile sigure, fie ele romantice sau non-romantice, „creează stări biologice care favorizează relaxarea, dezvoltarea și refacerea”, spune Carter. „De-a lungul vieții, construirea unor relații pline de iubire este esențială pentru o sănătate bună.”
De ce suntem „orbiţi” de iubire
Diferitele etape ale unei relații pot aduce beneficii variate. Cercetările arată că anumiți hormoni sunt mai abundenți în faza inițială a îndrăgostirii, în timp ce alții oferă beneficii pe termen lung.
Noradrenalina, de exemplu, este eliberată mai frecvent la începutul unei relații, când există multe necunoscute, punând creierul într-un mod „prudent”.
„La începutul unei relații există un nivel crescut de adrenalină, care provoacă senzații precum fluturii în stomac și accelerarea ritmului cardiac. În același timp, activitatea din zonele creierului responsabile de judecată scade, motiv pentru care poți fi «orbit» de defectele celeilalte persoane în faza de început a iubirii sau a infatuării”, explică Lucy Brown, profesor clinic de neurologie la Albert Einstein College of Medicine din New York.
Pe măsură ce relația evoluează și nivelul de angajament crește, o parte din pasiunea intensă inițială, alimentată de dopamină, este înlocuită de alți hormoni, spune Brown.
„Oxitocina joacă un rol mai important în menținerea relațiilor pe termen lung”, explică ea. Aceasta contribuie la sentimentul de siguranță și stabilitate, odată ce incertitudinea și teama de a fi rănit se diminuează. Și vasopresina are un rol constant în relațiile de lungă durată, promovând devotamentul și sporind sentimentul de protecție și mândrie față de relație.
Inima frântă, ce se întâmplă când pierdem iubirea
Deși beneficiile fizice și psihice ale acestor hormoni sunt semnificative, „plătim prețul reacțiilor emoționale atunci când ne pierdem partenerii”, spune Carter.
O despărțire poate însemna pierderea fluxului constant de hormoni ai stării de bine, precum dopamina și oxitocina, și, în același timp, o creștere a hormonilor de stres, precum cortizolul și norepinefrina.
„O despărțire ne privează brusc de neurotransmițătorii cu care ne-am obișnuit”, spune Olds. „La fel cum un dependent suferă când renunță brusc la o substanță, o despărțire dureroasă provoacă un stres enorm.”
Pentru unele persoane, acest lucru poate însemna chiar disconfort fizic.
„Despărțirea declanșează un răspuns de stres în corp și creier, iar creierul reacționează ca și cum ar exista un stimul dureros fizic”, explică Brown. Urmează adesea o dorință intensă, asemănătoare sevrajului. „Îl cauți pe cel care nu mai este acolo, după sentimentele pozitive pe care le asociai cu persoana iubită”, spune Cacioppo. „Așa arată suferința din dragoste sau iubirea neîmpărtășită.”
Kubu afirmă că aceste sentimente de pierdere sau dor pot duce la pierderea apetitului, modificări în greutate, tulburări de somn, anxietate sau depresie.
Aceste stări pot fi amplificate considerabil în cazul decesului partenerului. În cazuri extreme, pot deveni chiar fatale pentru persoana îndoliată.
„Oxitocina este esențială pentru protejarea tuturor țesuturilor, în special a inimii”, spune Carter.
Când fluxul constant al acestui hormon se oprește brusc odată cu moartea unei persoane dragi, poate apărea un răspuns cardiovascular. Pentru mulți, acest lucru, împreună cu eliberarea hormonilor de stres, poate duce la creșterea tensiunii arteriale, palpitații și dificultăți de respirație.
Deși pentru majoritatea oamenilor acestea sunt cele mai grave manifestări fizice, persoanele cu afecțiuni cardiace preexistente „pot avea risc de infarct”, spune Larkin. Aici intervine și afecțiunea rară cunoscută sub numele de sindromul inimii frânte.
„Un studiu revoluționar despre doliu din anii 1960, realizat pe 4.486 de văduvi din Marea Britanie”, explică Cacioppo, „a arătat că în primele șase luni după pierderea soției, aceștia aveau un risc de deces cu 40% mai mare decât o persoană căsătorită de aceeași vârstă.”
Din fericire, cele mai grave efecte asociate separării de o persoană iubită, fie prin despărțire, fie prin deces, se diminuează în timp, pe măsură ce formăm și consolidăm noi relații.
„Când legăturile sociale sunt rupte prin separare sau pierderea partenerului, sistemul nervos are nevoie de timp pentru a se reechilibra și adapta”, spune Carter. „Putem simți durerea unei relații pierdute toată viața, dar noile legături pot ajuta la vindecarea durerii emoționale.”
Îngrijirea de sine poate ajuta, de asemenea, la vindecare. „După primele zile sau săptămâni cele mai dificile, este important să faci lucruri care îți plac, pentru a reduce hormonii stresului și a crește hormonii iubirii”, recomandă Larkin.
„Iubirea nu e opţională”
Poate fi util să conștientizezi în ce etapă te afli și, eventual, să-ți extinzi zona de confort pentru a crea conexiuni mai profunde cu persoanele dragi sau pentru a lega noi relații.
Dacă ești într-o relație care pare lipsită de iubire și de hormonii stării de bine asociați acesteia, Langeslag sugerează să petreci mai mult timp cu partenerul, să te concentrezi pe punctele lui forte și pe amintirile voastre fericite sau să implicați intimitatea fizică pentru a stimula eliberarea acestor substanțe și a îmbunătăți conexiunea.
Dacă nu ești într-o relație romantică, hormonii asociați iubirii pot fi activați și prin petrecerea timpului de calitate cu familia și prietenii apropiați, prin îmbrățișări, plimbări în natură sau chiar interacțiunea cu animalele de companie, spune Larkin.
Un lucru pe care nu ar trebui să îl faci este să îmbrățișezi izolarea totală. La fel ca multe alte mamifere, oamenii nu au evoluat pentru a trăi solitar.
„Iubirea nu este opțională. Nu este ceva fără de care putem trăi”, spune Cacioppo. „Iubirea este o necesitate biologică”.
