Un studiu publicat în Frontiers introduce conceptul de „reskilling fatigue” – oboseala provocată de învățarea continuă impusă de ritmul accelerat al schimbărilor tehnologice. Cercetătorii avertizează că fenomenul poate favoriza anxietatea, epuizarea și scăderea încrederii în propriile competențe, în special în rândul profesioniștilor cu experiență, transmite Ultimelestiri.md cu referire la adevarul.ro.
Până nu demult, experiența profesională era unul dintre cele mai valoroase atuuri pe piața muncii. Astăzi, însă, chiar și angajații cu zeci de ani de activitate sunt nevoiți să participe constant la cursuri și programe de perfecționare pentru a ține pasul cu evoluția inteligenței artificiale. Autorii studiului AI-driven Skill Volatility and the Emergence of Re-skilling Fatigue: The Human Cost of Perpetual Learning susțin că problema nu este dorința de a învăța, ci faptul că dezvoltarea profesională a devenit o obligație permanentă, întreținută de teama că orice pauză poate însemna pierderea relevanței pe piața muncii.
Cei mai vulnerabili sunt profesioniștii aflați la mijlocul carierei, care și-au construit identitatea profesională pe baza experienței acumulate în timp. În loc să le ofere stabilitate, expertiza dobândită riscă să se devalorizeze rapid, iar presiunea de a învăța continuu poate alimenta un cerc vicios al oboselii, anxietății și scăderii motivației.
AI nu îi face pe oameni să muncească mai puțin
Această concluzie este susținută și de cercetarea publicată în februarie 2026 în Harvard Business Review, „AI Doesn't Reduce Work – It Intensifies It”. Timp de opt luni, cercetătoarele Aruna Ranganathan și Xingqi Maggie Ye au analizat modul în care utilizarea inteligenței artificiale generative a schimbat activitatea într-o companie americană de tehnologie cu aproximativ 200 de angajați. Concluzia contrazice una dintre cele mai răspândite promisiuni despre AI: productivitatea crescută nu s-a tradus prin mai puțină muncă.
Angajații au început să preia sarcini pe care înainte le delegau altor colegi, să lucreze simultan la mai multe proiecte și să își extindă programul dincolo de orele obișnuite. Pentru că multe activități au devenit mai ușor de început, oamenii au acceptat tot mai multe responsabilități, iar granița dintre timpul profesional și cel personal s-a estompat.
„Crezi că, dacă AI te face mai productiv, vei munci mai puțin. În realitate, nu muncești mai puțin. Muncești la fel de mult sau chiar mai mult”, a spus unul dintre participanții la studiu.
Autorii studiului din Frontiers susțin că responsabilitatea adaptării nu poate fi lăsată exclusiv pe umerii angajaților. Ei recomandă ca organizațiile să aloce timp pentru învățare în programul de lucru, să stabilească priorități clare privind competențele care trebuie dezvoltate și să evite implementarea schimbărilor tehnologice într-un ritm care nu le permite oamenilor să consolideze ceea ce au învățat.
În aceeași direcție merg și concluziile cercetării din Harvard Business Review: companiile trebuie să trateze inteligența artificială nu doar ca pe un instrument de creștere a productivității, ci și ca pe un factor care poate amplifica volumul și ritmul muncii. Fără limite clare și perioade reale de recuperare, beneficiile AI pot veni la pachet cu suprasolicitare, burnout și o fluctuație mai mare de personal.
Într-o piață a muncii în care tehnologia evoluează mai repede decât oricând, provocarea nu mai este doar să înveți ceva nou. Provocarea este să reușești să înveți continuu fără să ajungi la epuizare. Iar dacă avertismentele cercetătorilor se confirmă, avantajul competitiv al companiilor nu va mai depinde doar de cât de repede adoptă inteligența artificială, ci și de cât de bine reușesc să își protejeze oamenii în acest proces.
Cum poți rămâne relevant fără să ajungi la epuizare
Într-un interviu acordat anterior „Adevărul”, Madi Rădulescu, Master Certified Coach (MCC) și managing partner al MMM Consulting International, atrăgea atenția că, în contextul dezvoltării accelerate a inteligenței artificiale, competențele digitale nu mai reprezintă un avantaj competitiv, ci o condiție de bază pentru a rămâne relevant pe piața muncii.
„Competențele digitale au intrat în limbajul nostru curent și oricine dorește să rămână relevant are nevoie să învețe să lucreze cu câteva aplicații de inteligență artificială, să înțeleagă cum să le folosească, ce să le ceară și cum să formuleze cerințele”, explica aceasta pentru „Adevărul”.
Specialista spune însă că adaptarea nu înseamnă să încerci să ții pasul cu fiecare aplicație nou apărută, ci să înveți constant și selectiv, alegând instrumentele care sunt cu adevărat utile în domeniul în care lucrezi.
„Obiceiul de a scana permanent, poate chiar săptămânal, aplicațiile specifice industriei, să înțelegi cine ce face, la ce este bun și care merită folosită sau plătită trebuie să devină parte din realitatea noastră profesională”, recomandă Madi Rădulescu.
Ea subliniază că, pe măsură ce AI preia tot mai multe sarcini tehnice și repetitive, diferența va fi făcută de competențele pe care tehnologia nu le poate reproduce.
„Interacțiunea umană, empatia, atenția și prezența nu pot fi înlocuite de tehnologie, indiferent de gradul de dezvoltare al acesteia. Deși productivitatea crește foarte mult, capacitatea oamenilor de a crea sentiment de echipă și solidaritate nu va putea fi creată cu inteligența artificială”, susținea aceasta.
Ce se întâmplă când delegăm AI-ului procesul de a gândi
Pe lângă presiunea de a învăța permanent, cercetătorii atrag atenția și asupra unui alt risc: folosirea excesivă a inteligenței artificiale poate reduce efortul cognitiv și afecta, în timp, gândirea critică. Un studiu realizat de cercetători de la Carnegie Mellon University și Microsoft Research pe 319 angajați a arătat că persoanele care aveau mai multă încredere în răspunsurile oferite de AI depuneau mai puțin efort de analiză atunci când utilizau aceste instrumente. În aceeași direcție, o cercetare a MIT a observat că utilizatorii ChatGPT prezentau o implicare cognitivă mai redusă și își aminteau mai greu propriile argumente decât cei care redactau texte fără ajutorul inteligenței artificiale.
Psihologul clinician Gabriela Marc, lector universitar asociat la Facultatea de Psihologie și Științele Educației, declara anterior pentru „Adevărul” că problema nu este existența inteligenței artificiale, ci tendința de a delega către aceasta procese esențiale pentru dezvoltarea noastră cognitivă.
„Din perspectivă psihologică, problema nu este că folosim inteligența artificială. Oamenii au creat dintotdeauna instrumente care să le ușureze viața și să le extindă posibilitățile. Dificultatea apare în momentul în care un instrument, creat inițial pentru a susține dezvoltarea umană, începe să înlocuiască procese care au fost proiectate să se formeze prin experiență directă, prin exercițiu, prin încercare și eroare și prin confruntarea cu necunoscutul”, explica aceasta.
Pentru a ilustra fenomenul, Gabriela Marc îl compara cu imobilizarea inutilă a unui membru sănătos. La început pare mai comod să eviți efortul, însă, în timp, ceea ce nu mai exersezi începe să slăbească. În același mod, spune psihologul, dacă apelăm automat la inteligența artificială pentru orice activitate care presupune reflecție, riscăm să ne folosim tot mai puțin propriile capacități de analiză și luare a deciziilor.
„Atunci când externalizăm constant aceste procese către inteligența artificială, riscăm să pierdem nu doar exercițiul unei abilități, ci ceva mult mai subtil: încrederea că putem gândi, crea și decide prin propriile resurse”, avertiza Gabriela Marc.
