Până în prezent, cele mai multe studii privind obezitatea și sănătatea creierului s-au bazat pe indicele de masă corporală (IMC), indicator care măsoară raportul dintre greutate și înălțime. Specialiștii atrag însă atenția că IMC-ul nu oferă informații despre distribuția grăsimii în organism, iar diferitele tipuri de țesut adipos pot avea efecte distincte asupra sănătății, transmite Ultimelestiri.md cu referire la adevarul.ro.
Cercetarea a fost coordonată de Anqi Qiu, de la The Hong Kong Polytechnic University, și a analizat datele a peste 18.000 de participanți din UK Biobank, cu o vârstă medie de aproximativ 62,5 ani. Aproape 45% dintre participanți au fost bărbați, scrie psypost.
Pentru evaluarea distribuției grăsimii corporale, cercetătorii au folosi o metodă care permite măsurarea precisă a grăsimii din brațe, picioare, trunchi și din zona profundă a abdomenului.
Starea creierului a fost analizată prin mai multe tipuri de investigații RMN, iar participanții au susținut teste cognitive care au evaluat memoria, capacitatea de raționament, funcțiile executive și viteza de procesare a informațiilor.
Creierul „îmbătrânește” mai rapid în prezența grăsimii abdominale
Pentru a identifica efectele specifice ale fiecărui tip de grăsime, oamenii de știință au eliminat statistic influența IMC-ului total, analizând separat impactul diferitelor depozite de grăsime asupra creierului.
Rezultatele au arătat că fiecare regiune de depozitare a grăsimii este asociată cu modificări neurologice distincte. Nivelurile crescute de grăsime în brațe și în zona trunchiului au fost asociate cu subțierea cortexului senzorimotor, regiune implicată în controlul mișcării și procesarea senzațiilor tactile.
De asemenea, grăsimea acumulată în brațe a fost corelată cu reducerea volumului hipocampului, una dintre cele mai importante structuri cerebrale implicate în memorie și în procesul de învățare.
Toate cele patru tipuri de grăsime analizate au fost asociate cu reducerea volumului unor structuri profunde ale creierului și cu slăbirea conexiunilor dintre regiunile implicate în coordonarea mișcărilor.
Cea mai puternică asociere negativă a fost observată în cazul grăsimii viscerale. Potrivit autorilor, aceasta a fost legată de deteriorarea substanței albe a creierului, rețeaua de fibre nervoase care asigură comunicarea dintre diferitele regiuni cerebrale.
Analizele imagistice au evidențiat semne de reducere a densității fibrelor nervoase, acumulare crescută de lichid în țesutul cerebral și dezorganizarea structurii acestora.
Folosind modele informatice complexe, cercetătorii au calculat și o așa-numită „vârstă cerebrală” a participanților. Analiza a arătat că accelerarea procesului de îmbătrânire a creierului reprezintă principalul mecanism prin care grăsimea corporală afectează performanțele cognitive.
Cele mai importante efecte au fost observate la nivelul rețelelor cerebrale responsabile de mișcare, memorie și procese cognitive complexe. În toate testele cognitive analizate, grăsimea viscerală a avut cele mai puternice efecte negative indirecte asupra funcțiilor intelectuale.
Autorii studiului subliniază că rezultatele evidențiază necesitatea evaluării distribuției grăsimii corporale, și nu doar a greutății totale, atunci când sunt analizate riscurile asociate îmbătrânirii creierului și declinului cognitiv.
