Conform unui studiu aflat în faza de prepublicare, piramida în trepte a faraonului Djoser, aflată în complexul funerar de la Saqqara, ar fi fost ridicată folosind un sistem hidraulic sofisticat, capabil să transporte blocuri uriașe de piatră fără ajutorul roților sau animalelor de povară, transmite Ultimelestiri.md cu referire la playtech.ro.
Ridicarea pietrelor prin presiunea apei, inovație pură
Construită în urmă cu aproximativ 4.500 de ani, piramida lui Djoser este considerată prima dintre cele șapte mari piramide monumentale ale Egiptului, scrie publicația Blic.
Descoperirea recentă arată că egiptenii ar fi folosit presiunea apei pentru a „ridica” blocurile din interiorul structurii, într-un proces descris de cercetători ca având o dinamică similară unei erupții vulcanice controlate.
Practic, apa ar fi fost direcționată prin canale subterane către un mecanism intern, împingând astfel blocurile de piatră spre nivelurile superioare ale construcției.
Această ipoteză vine în sprijinul ideii că vechii egipteni aveau cunoștințe avansate în domeniul ingineriei hidraulice, mult peste ceea ce s-a presupus anterior. Până acum, nu existau dovezi clare care să indice utilizarea unei astfel de tehnologii în epoca veche egipteană.
Un sistem cu adevărat complex de baraje și bazine
Studiul detaliază inclusiv posibila existență a unui sistem hidraulic extern care alimenta întregul ansamblu. O construcție masivă din apropiere, cunoscută sub numele de Gisr el-Mudir, ar fi funcționat asemenea unui baraj, reținând aluviuni și apă pentru a crea un lac temporar.
Această sursă de apă ar fi fost esențială pentru funcționarea mecanismului hidraulic din interiorul piramidei, dar și pentru transportul materialelor de construcție.
Cercetătorii au identificat, într-o secțiune a șanțului uscat ce înconjoară piramida, o structură de piatră liniară, cu tranșee adânci, care respectă criteriile tehnice ale unei instalații moderne de tratare a apei.
Sistemul include bazine de decantare, rezervoare și canale de reglare a fluxului, concepte care se regăsesc și în instalațiile contemporane de purificare a apei.
Potrivit autorilor, acest ansamblu format din Gisr el-Mudir și partea sudică a șanțului uscat funcționa ca un sistem hidraulic integrat, menit să asigure atât necesitățile tehnice ale construcției, cât și pe cele umane.
Alimentat de un afluent al Nilului, sistemul ar fi permis o gestionare eficientă a resurselor hidrice într-o regiune altfel aridă.
