Unul dintre ultimii rezidenţi din Muhlrose este Detlef Hottas care trăieşte la o fermă împreună cu soţia sa, câteva oi şi găini. La 64 de ani, Detlef Hottas străbate străzile abandonate ale satului în scaunul său electric până când va trebui să se mute şi el, la finele acestui an, transmite Ultimelestiri.md cu referire la Adevarul.ro.
„Nu voiam să mă mut pentru că m-am născut aici. Asta este casa mea”, a spus Detlef Hottas.
Muhlrose este amplasat într-o regiune unde Cehia, Polonia şi fosta Germanie de Est se învecinau pentru a forma centrul industriei carbonifere din perioada comunistă. Însă, în loc să fie un simbol al unei ere apuse, Muhlrose este cel mai recent exemplu al modului în care continentul se străduieşte să renunţe la combustibilul fosil poluant, după ce invazia rusească în Ucraina a dat peste cap aprovizionarea cu energie.
Germania vrea să accelereze planurile pentru a renunţa complet la cărbune, pe măsură ce noi capacităţi de producţie de energie regenerabilă sunt conectate la reţea. Însă, cea mai mare economie a Europei s-a bazat puternic pe cărbune pentru producţia de electricitate, după ce livrările de gaze ruseşti au fost oprite şi planurile referitoare la închiderea ultimelor reactoare nucleare nu au fost modificate.
Rezultatul, o uriaşă exploatare minieră de suprafaţă se apropie acum de Muhlrose, pe măsură ce compania de producţie de electricitate Lausitz Energie Bergbau AG, sau LEAG, extinde această exploatare. Compania va excava lignit, un tip de cărbune de calitate inferioară.
Lucrările de demolare erau în plină desfăşurare la finele lunii iunie. Peste două treimi dintre clădirile din satul Muhlrose au fost dărâmate şi au mai rămas doar câteva case.
„Toată lumea vorbeşte de tranziţia energetică dar aici decidem numai în funcţie de interesele companiilor”, spune Jadwiga Mahling, pastor protestant care ocupă această parohie de aproape un deceniu.
Martin Klausch, oficialul LEAG responsabil de relocare, spune că firma a făcut tot posibilul pentru a uşura tranziţia locuitorilor.
„Nu vrem ca nimeni să fie într-o situaţie financiară mai proastă ca urmare a mutării”, spune Klausch.
Ministrul german al Economiei, Robert Habeck, declara la începutul lunii iunie că lignitul a asigurat bunăstarea Germaniei în trecut dar timpul său se apropie de sfârşit. Cu toate acestea, Habeck a spus că nu poate face prea multe din cauza contractelor semnate de precedentul guvern cu companiile miniere. În schimb, Habeck speră că evoluţiile de pe piaţă vor conduce la o abandonare mai rapidă a cărbunelui, pe măsură ce scăderea preţurilor la electricitate şi creşterea costurilor cu poluarea mediului vor face din ce în ce mai neprofitabilă arderea de combustibili fosili în Germania.
Josephine Semb, cercetător la Universitatea Flensburg, care luna trecută a publicat un studiu cu privire la mineritul de cărbune, spune că extragerea de cărbune de sub satul Muhlrose nu va fi o operaţiune profitabilă.
Cu toate acestea, LEAG, parte din imperiul de afaceri al miliardarului ceh Daniel Kretinsky, are o altă părere. Compania calculează diferite scenarii pentru afacerile sale cu lignit, spune directorul general Thorsten Kramer.
„Plecăm de la ipoteza că vom continua să facem profit până în 2038”, a spus Thorsten Kramer.
LEAG se aşteaptă să intre în posesia terenului până la finele anului şi să înceapă lucările de excavare în 2029. Însă, în cazul în care autoritatea minieră va aproba planurile de deschidere a unei exploatări miniere de suprafaţă, proprietarii pădurii din apropiere vor formula o acţiune în justiţie, spune Rene Schuster, activist la grupul de mediu Green League.
