Fostul lider suprem al Iranului, Ali Khamenei, a făcut – potrivit unor surse din zona de securitate israeliană – aceeași eroare strategică pe care a făcut-o și liderul Hezbollah, Hassan Nasrallah: a ignorat faptul că Israelul de după 7 octombrie 2023 nu mai este același stat. A subestimat schimbarea de paradigmă produsă după atacul devastator lansat atunci de Hamas. Și a crezut că lui nu i se poate întâmpla, transmite Ultimelestiri.md cu referire la adevarul.ro.
Presa intenațională scrie că ayatollahul Ali Khamenei a fost ucis după ce un bombardament devastator cu 30 de bombe care i-a distrus complexul din Teheran. Fiica, nepotul, nora și ginerele Liderului Suprem au fost, de asemenea, uciși în bombardamentul asupra locuinței sale din Teheran, în primele ore ale zilei de sâmbătă.
Pe lângă cei patru membri ai familiei lui Khamenei, doi lideri militari de nivel înalt – contraamiralul Ali Shamkhani și comandantul Gărzilor Revoluției Islamice (IRGC), generalul-maior Mohammad Pakpour – au fost, de asemenea, uciși în atacurile de sâmbătă dimineață.
Rețelele de televiziune israeliene au relatat sâmbătă seară că o fotografie a cadavrului i-a fost arătată premierului israelian Benjamin Netanyahu și președintelui american Donald Trump .
Faptul că Israelul avea o fotografie cu trupul lui Ali Khamenei este de neînțeles. Asta ar trebui să le dea fiori ayatollahilor de la Teheran.
Surse din serviciile de informații au indicat, potrivit unor surse, că figuri cheie ale regimului s-au întâlnit sâmbătă dimineață în trei locații, inclusiv complexul lui Khamenei, care au fost vizate simultan. Atacurile au primit undă verde odată ce agenții de informații din Iran au confirmat că conducerea superioară era în aceste locații.
Khamenei s-ar fi aflat într-o clădire subterană, dar nu într-unul dintre cele mai adânci două buncăre.La câteva minute după distrugerea complexului lui Khamenei, explozii au avut loc la Ministerul Informațiilor, Ministerul Apărării, Organizația pentru Energie Atomică din Iran și în cartierul în care se află Mahmoud Ahmadinejad, fostul președinte radical al Iranului.
40 de oficiali iranieni de rang înalt, eliminați într-un minut
Operațiunea militară lansată de Israel împotriva Iranului a debutat cu o lovitură fulgerătoare care, potrivit armatei israeliene, ar fi decapitat vârful conducerii de securitate de la Teheran în mai puțin de un minut, scrie Jerusalem Post.
Armata israeliană (IDF) a anunțat duminică,1 martie, că 40 de oficiali iranieni de rang înalt au fost eliminați în primul val al operațiunii „Roaring Lion”, descrisă drept o acțiune preventivă menită să neutralizeze amenințările atribuite conducerii iraniene.
Lovituri simultane în inima Teheranului
Potrivit IDF, atacul inițial a constat în lovituri simultane asupra mai multor locații din Teheran, unde s-ar fi aflat reuniți șapte membri ai conducerii superioare de securitate a Iranului. Operațiunea ar fi fost coordonată pe baza informațiilor furnizate de serviciile de informații militare israeliene.
Ulterior, armata israeliană a confirmat moartea generalului-maior Abdolrahim Mousavi, șeful Statului Major al forțelor armate iraniene. Potrivit IDF, acesta fusese numit în funcție după uciderea predecesorului său, Mohammad Bagheri, în timpul unei campanii militare anterioare a Israelului.
Înainte de a deveni șef al Statului Major, Mousavi a condus armata iraniană și a ocupat mai multe poziții-cheie în aparatul de securitate. Armata israeliană îl acuză că a supervizat componente esențiale ale infrastructurii militare iraniene și îl leagă de atacuri cu rachete lansate anterior asupra Israelului, soldate – potrivit autorităților israeliene – cu victime civile.
Într-o lovitură separată, IDF a anunțat și eliminarea fostului lider suprem, ayatollahul Ali Khamenei.
200 de avioane, 500 de ținte
Oficialii israelieni susțin că peste 200 de aeronave au participat la faza inițială a campaniei, lovind aproximativ 500 de ținte. Valurile ulterioare de atacuri au extins lista obiectivelor, pe măsură ce confruntările au intrat în a doua zi.
Operațiunea ar fi debutat sâmbătă dimineață, momentul fiind ales – potrivit surselor israeliene – pentru a menține efectul surpriză și a exploata o „fereastră operațională” limitată. Țintele principale au fost centrele de comandă din Teheran și infrastructura militară din vestul Iranului.
IDF afirmă că primele două valuri majore au vizat, mai întâi, radarele și sistemele antiaeriene, iar ulterior capacitățile balistice ale Iranului, cu scopul de a reduce posibilitatea unor atacuri asupra teritoriului israelian.
Pe parcursul campaniei, armata israeliană a anunțat noi lovituri asupra infrastructurii de rachete balistice și a sistemelor de apărare aeriană, inclusiv asupra unui amplasament din zona Qom, unde – potrivit IDF – s-ar fi aflat cantități importante de explozibili destinați lansării de rachete către Israel.
În total, Israelul susține că a lansat 1.200 de bombe asupra țintelor iraniene de la începutul confruntărilor, în încercarea de a dezmembra sistemul de apărare aeriană și de a-și asigura superioritatea aeriană deasupra Teheranului.
De la „inelul de foc” la inversarea strategică
Pe 7 octombrie 2023, Israelul lupta pentru supraviețuire, înconjurat de ceea ce oficialii săi au numit un „inel de foc”, parte a unei strategii atribuite Teheranului. A fost cea mai dură lovitură din istoria statului israelian.
La puțin peste doi ani distanță, tabloul pare inversat. Iranul este cel care se vede presat pe multiple fronturi, iar regimul ayatollahilor dă semne că respiră cu dificultate. Dacă la început Israelul era izolat, astăzi Teheranul este cel care pare singur, în fața a două dintre cele mai puternice forțe aeriene din lume.
Oficialii israelieni susțin că lideri militari de rang înalt sunt eliminați „pe bandă rulantă”, iar reacțiile aliaților regionali ai Iranului sunt timide, fragmentate sau pur simbolice. Capacitatea de lansare a rachetelor nu a dispărut, însă ar fi fost considerabil redusă.
Comparațiile istorice sunt inevitabile. Germania nazistă a trecut, în doar șase ani, de la apogeul expansiunii la ruină totală. Iranul părea, până de curând, pe traiectoria consolidării unei influențe dominante în Orientul Mijlociu. Astăzi, este supus unui bombardament masiv și sistematic.
Superioritatea informațională, cheia operațiunii
Multe dintre detaliile operațiunii vor rămâne, pentru moment, clasificate. Dar chiar și informațiile făcute publice sugerează o superioritate informațională remarcabilă a Israelului, la mii de kilometri de propriile granițe.
Lovitura inițială – o „decapitare” a conducerii militare și politice – este prezentată drept elementul central al primei faze. Țintele: lideri ai Gardienilor Revoluției, structuri de comandă și control, infrastructura de lansare a rachetelor, precum și sistemele radar și de interceptare.
În paralel, Statele Unite au intrat direct în joc, într-o coordonare fără precedent. Surse israeliene vorbesc despre o fuziune operațională între componentele aeriene, navale și de informații ale celor două state – un nivel de cooperare rar întâlnit chiar și în momente istorice precum criza Suezului.
Totuși, avertismentul este clar: euforia este prematură.
Regimurile nu cad ușor
Obiectivul strategic declarat – schimbarea regimului de la Teheran – rămâne departe de a fi garantat. Istoria arată că dictaturile nu se prăbușesc doar sub lovituri aeriene. Ele cad, de regulă, din interior. Singurul regim care a căzut în urma unei campanii aeriene a fost Serbia în 1999. Iranul nu este Kosovo. Iranul va avea nevoie de mult mai mult decât o campanie aeriană. Iranul are o structură socială complexă: minorități etnice numeroase, tensiuni interne, nemulțumiri adânci în rândul populației și chiar fisuri în interiorul aparatului militar, unde relația dintre armata regulată și Gardienii Revoluției nu este lipsită de fricțiuni.
În acest context, rolul serviciilor secrete – precum Mossad și CIA – ar putea deveni decisiv în zilele următoare, mai ales dacă intensitatea bombardamentelor va scădea și presiunea se va muta în plan intern.
Zile decisive
Primele atacuri israeliano-americane au vizat trei obiective majore: eliminarea liderilor-cheie, reducerea drastică a capacității de lansare a rachetelor și deschiderea unui culoar aerian sigur către Teheran, prin distrugerea sistemelor de apărare.
Oficialii susțin că aceste obiective au fost atinse în mare parte. Urmează însă o fază și mai intensă, cu lovituri asupra infrastructurii guvernamentale, simbolurilor regimului și structurilor responsabile de reprimarea protestelor.
Rămâne întrebarea esențială: va duce această presiune la o revoltă internă?
Dacă regimul ayatollahilor supraviețuiește, Iranul va rămâne, în viziunea Israelului, o amenințare existențială. Dacă însă se produce o schimbare de regim, regiunea ar putea intra într-o nouă eră.
Până atunci, prudența rămâne cuvântul de ordine. Conflictul nu s-a încheiat. Iar istoria nu se scrie într-o singură zi, conchide JP.
