La etaj, aceşti prizonieri de rang înalt beau vin şi îşi petreceau timpul în saloane elegante, fiind serviţi de personal. În acelaşi timp, la subsol, agenţii serviciilor secrete le ascultau conversaţiile, obţinând informaţii preţioase despre planurile de război ale Germaniei, transmite Ultimelestiri.md cu referire la news.ro.
„Trent Park House of Secrets” („Casa Secretelor”) şi-a deschis porţile pentru public la 21 iulie, în Enfield, în nordul capitalei britanice. Muzeul scoate în evidenţă rolul unei echipe de vorbitori de limbă germană, majoritatea refugiaţi evrei, însărcinaţi să transcrie fragmentele de conversaţii captate de microfoane.
„Trent Park făcea parte dintr-o reţea de case folosite pentru activităţi de informaţii”, al cărei centru era la Bletchley Park, a declarat pentru AFP Giuseppe Albano, directorul muzeului.
Bletchley Park a servit drept bază pentru echipele matematicianului Alan Turing, care au reuşit să descifreze codurile maşinii Enigma, folosită de nazişti pentru criptarea mesajelor. Tot lui Alan Turing i se datorează, după război, unul dintre primele calculatoare, Automatic Computing Engine (ACE), al cărui prototip a fost realizat în 1950 şi care, pentru o perioadă, a fost cel mai rapid calculator din lume. Turing a rămas celebru şi pentru testul care îi poartă numele, Testul Turing, conceput pentru a evalua capacitatea unei maşini de a imita gândirea umană, ceea ce îl face unul dintre pionierii inteligenţei artificiale.
Casele erau dotate cu microfoane ascunse inclusiv în grădini şi conectate la echipamente de ascultare instalate în fostele încăperi ale personalului, unde supravegherea era asigurată zi şi noapte.
Operaţiunea desfăşurată la Trent Park, redenumit „Lagărul nr. 11”, a permis obţinerea unor informaţii „folosite direct de guvernul britanic pentru a pune capăt cât mai repede celui de-Al Doilea Război Mondial”, potrivit lui Giuseppe Albano.
Directorul muzeului a adăugat că oferirea unor condiţii confortabile generalilor pentru a-i face să se simtă în largul lor făcea parte dintr-o strategie „pe cât de ingenioasă, pe atât de machiavelică”.
Înainte de război, Trent Park, un domeniu creat la sfârşitul secolului al XVIII-lea, îi aparţinea bogatului politician Philip Sassoon, care găzduia aici numeroase personalităţi, printre care Charlie Chaplin şi Winston Churchill.
După moartea lui Sassoon, în 1939, conacul a fost rechiziţionat, iar între 1942 şi 1945 aici au fost închişi 84 de generali şi 22 de ofiţeri.
Printre aceştia s-a numărat şi generalul Dietrich von Choltitz, care fusese guvernator militar al Parisului înainte de a capitula în faţa Aliaţilor şi de a fi încarcerat la Trent Park, în august 1944.
Fără să ştie că discuţiile lor puteau fi ascultate chiar şi atunci când se aplecau pe ferestre sau se plimbau prin grădini, prizonierii au dezvăluit numeroase secrete, inclusiv informaţii despre dezvoltarea primelor rachete balistice V-2.
Această dezvăluire le-a permis britanicilor să bombardeze centrul de cercetare în care erau dezvoltate rachetele şi să întârzie utilizarea acestora.
Deşi microfoanele au fost îndepărtate, unele dintre cablurile instalate în conac au fost lăsate acolo după război şi sunt expuse în prezent în muzeu. Transcrierile conversaţiilor au fost predate Arhivelor Naţionale, însă „anumite elemente rămân clasificate”, a subliniat Giuseppe Albano.
În sălile de audiţie, vizitatorii pot asculta unele dintre conversaţii, reconstituite de actori.
Într-una dintre discuţii, un prizonier menţionează un „centru de testare a rachetelor”, în timp ce vorbeşte şi despre aprovizionarea cu bratwurst, cârnaţi germani, pentru ofiţerii de rang înalt.
„Cea mai cumplită sarcină pe care am îndeplinit-o a fost lichidarea evreilor”, recunoaşte, de asemenea, Dietrich von Choltitz într-una dintre conversaţii.
Regatul Unit nu a transmis însă aceste informaţii tribunalelor însărcinate cu judecarea crimelor de război, pentru a nu-şi dezvălui metodele de obţinere a informaţiilor.
Adam Ganz, autorul piesei radiofonice BBC „Listening to the Generals” („Ascultându-i pe generali”), consideră important ca activitatea acestor agenţi să fie comemorată.
Tatăl său, Peter, decedat între timp, fusese recrutat pentru a asculta conversaţiile naziştilor după ce fugise din Germania, unde fusese închis în lagărul de concentrare de la Buchenwald.
Peter Ganz, care ulterior a devenit profesor la Oxford, nu a vorbit niciodată public despre această activitate, însă „cred că era mândru de ea”, a declarat fiul său pentru AFP.
Nimeni nu cunoştea importanţa activităţii acestor agenţi, într-o perioadă în care „ostilitatea faţă de refugiaţi era larg răspândită”, a adăugat Adam Ganz.
„Este important şi valoros ca această contribuţie să fie recunoscută astăzi”, a concluzionat el.
