În acest moment în SUA doar două state îți oferă ajutor în domeniu „morții asistate”, celelalte pun condiții, extrem de complicate, transmite Ultimelestiri.md cu referire la digi24.ro.
Povestea Francinei
În cele 18 luni după ce Francine Milano a fost diagnosticată cu o recidivă a cancerului ovarian pe care credea că l-a învins în urmă cu 20 de ani, a călătorit de două ori de la casa ei din Pennsylvania la Vermont. Nu s-a dus să schieze, să facă drumeții sau să privească frunzele, ci să aranjeze să moară.
„Am vrut cu adevărat să dețin controlul asupra modului în care voi părăsi această lume”, a declarat femeia în vârstă de 61 de ani, care locuiește în Lancaster. „Am decis că aceasta este o opțiune pentru mine.”
Moartea asistată nu a fost o opțiune pentru Milano când a aflat, la începutul anului 2023, că boala sa este incurabilă. În acel moment, ar fi trebuit să locuiască în DC sau într-unul dintre cele 10 state în care moartea asitată era legală.
Pennsylvania nu permitea așa ceva. De aceea ea trebuia să ajungă într-unul dintre statele care acceptau și persoane nerezidente. State erau doar două – Vermont și Oregon.
Călătorii către moarte
În ciuda opțiunilor limitate și a provocărilor – cum ar fi găsirea medicilor într-un stat nou, stabilirea locului în care să moară și călătoria (atunci când ești prea bolnav să mergi până în camera alăturată, darămite să se urce într-o mașină) – zeci de persoane au făcut călătoria către cele două state care și-au deschis porțile pentru nerezidenții bolnavi în fază terminală care solicită ajutor la moarte.
Cel puțin 26 de persoane au călătorit în Vermont pentru a muri, reprezentând aproape 25% din decesele asistate raportate în stat din mai 2023 până în luna iunie a acestui an, potrivit Departamentului de Sănătate din Vermont.
În Oregon, 23 de rezidenți din afara statului au murit folosind asistență medicală în 2023, puțin peste 6% din totalul statului, potrivit Oregon Health Authority.
Oncologul Charles Blanke, a cărui clinică din Portland este dedicată îngrijirilor paliative, a declarat că, în opinia sa, totalul din Oregon este probabil subestimat și că se așteaptă ca cifrele să crească. În ultimul an, a spus el, a văzut doi până la patru pacienți din afara statului pe săptămână – aproximativ un sfert din cabinetul său – și a primit apeluri din toată America, inclusiv New York, Carolina, Florida și „tone de apeluri din Texas”.
Dar doar pentru că pacienții sunt dispuși să călătorească nu înseamnă că acest lucru este și ușor de făcut.
„Legea este destul de strictă cu privire la ceea ce trebuie făcut”, a spus Blanke.
Cerințele unei morți asistate
Ca și în alte state care permit ceea ce unii numesc moarte asistată de medic sau sinucidere asistată, Oregon și Vermont cer ca pacienții să fie evaluați de doi medici. Pacienții trebuie să mai aibă mai puțin de șase luni de trăit, să fie sănătoși din punct de vedere mental și cognitiv și să fie capabili din punct de vedere fizic să ingereze medicamentele necesare pentru a-și pune capăt zilelor.
Fișele și dosarele trebuie să fie revizuite în stat; neglijarea acestui lucru constituie practicarea medicinei în afara statului, ceea ce încalcă cerințele de autorizare medicală. Din același motiv, pacienții trebuie să se afle în stat pentru examinarea inițială, atunci când solicită medicamentele și atunci când le ingerează.
Legile statului impun aceste restricții ca măsuri de protecție – pentru a echilibra drepturile pacienților care solicită ajutor pentru moarte cu imperativul legislativ de a nu adopta legi care sunt dăunătoare pentru nimeni, a declarat Peg Sandeen, CEO al grupului Death With Dignity. Cu toate acestea, ca mulți alți susținători ai asistenței la moarte, ea a afirmat că astfel de norme creează poveri nejustificate pentru persoanele care suferă deja.
Diana Barnard, medic de îngrijiri paliative din Vermont, a declarat că unii pacienți nici măcar nu pot veni la programările lor. „Ajung să nu se simtă în stare să călătorească, așa că este nevoie de reprogramare”, a spus ea. „Li se cere oamenilor să folosească o parte semnificativă din energia lor pentru a veni aici, când ei merită să aibă opțiunea mai aproape de casă.”
Moartea asistată și opozanții ei
Printre cei care se opun morții asistate se numără grupuri religioase care susțin că luarea unei vieți este imorală și medici care susțin că datoria lor este de a face oamenii să se simtă mai confortabil la sfârșitul vieții, nu de a pune capăt vieții în sine.
Antropologul Anita Hannig, care a intervievat zeci de pacienți în fază terminală în timpul cercetărilor pentru cartea sa din 2022, „The Day I Die: The Untold Story of Assisted Dying in America”, a declarat că nu se așteaptă ca legislația federală să rezolve problema prea curând. La fel cum a făcut Curtea Supremă cu avortul în 2022, în 1997 a decis că moartea asistată este o chestiune care ține de drepturile statelor.
În timpul sesiunilor legislative din 2023-2024, 19 state (inclusiv Pennsylvania, statul natal al lui Milano) au luat în considerare legislația privind ajutorul la moarte. Delaware a fost singurul stat care a adoptat-o, dar guvernatorul nu a luat încă măsuri în acest sens.
Multe state adoptă inițial legi restrictive – de exemplu, impunând timpi de așteptare de 21 de zile și evaluări psihiatrice – pentru ca, în cele din urmă, să abroge dispozițiile care se dovedesc excesiv de oneroase.
„Timp de gândire pentru a reflecta asupra deciziei”
Milano ar fi preferat să călătorească în statul vecin New Jersey, unde asistența la moarte este legală din 2019, dar statul îți cerea o dovadă de rezidență, iar acest lucru nu era posibil. Astfel, Milano a optat pentru călătoria de nouă ore cu mașina până la Burlington, deoarece era mai puțin obositoare din punct de vedere fizic și financiar decât o călătorie prin țară.
Logistica a fost esențială, deoarece Milano știa că va trebui să se întoarcă. Când a călătorit în Vermont în mai 2023 împreună cu soțul și fratele ei, nu era aproape de moarte. S-a gândit că data viitoare când se va afla în Vermont va fi pentru a solicita medicamentul. Apoi ar trebui să aștepte 15 zile pentru a-l primi.
Perioada de așteptare este standard pentru a se asigura că o persoană are ceea ce Barnard numește „timp de gândire pentru a reflecta asupra deciziei”, deși ea a spus că majoritatea au făcut acest lucru cu mult înainte. Unele state au scurtat perioada sau, precum Oregon, au o opțiune de derogare.
Această perioadă de așteptare poate fi grea pentru pacienți, pe lângă faptul că sunt departe de echipa medicală, de casă și de familie.
Oncologul Charles Blanke a declarat că a văzut până la 25 de rude asistând la decesul unui rezident din Oregon, dar cei din afara statului aduc de obicei o singură persoană. În timp ce găsirea unui loc unde să moară poate fi o problemă pentru locuitorii din Oregon care se află în centre de îngrijire sau în spitale care interzic asistența la moarte, este o provocare deosebită pentru nerezidenți.
Atunci când Oregon a eliminat cerința de rezidență, Blanke a publicat anunțuri pe Craigslist și a folosit rezultatele pentru a întocmi o listă de locuri de cazare pe termen scurt, inclusiv locuințe listate pe AirBNB, dispuse să permită pacienților să moară acolo. Organizațiile nonprofit din statele cu legi privind ajutorul la moarte mențin, de asemenea, astfel de liste, a declarat Sandeen.
Pregătiri de moarte
Milano nu a ajuns în punctul în care să aibă nevoie să găsească un loc în care să își ia medicamentele și să își pună capăt zilelor. De fapt, pentru că a avut un an relativ sănătos după prima sa călătorie în Vermont, ea a lăsat să expire perioada de aprobare de șase luni.
În iunie, totuși, s-a întors pentru a deschide o altă fereastră de șase luni. De data aceasta, a mers cu o prietenă care are o rulotă. Au condus șase ore pentru a trece granița de stat, oprindu-se la un loc de joacă și la un magazin de cadouri înainte de a sta într-o parcare unde Milano avea o întâlnire Zoom cu medicii ei, în loc să mai conducă încă trei ore până la Burlington pentru a se întâlni personal.
„Nu știu dacă urmăresc GPS-ul sau adresa IP, dar mi-ar fi fost teamă să nu fiu sinceră”, a spus ea.
Asta nu este tot ce o sperie. Își face griji că va fi prea bolnavă pentru a se întoarce în Vermont atunci când va fi pregătită să moară. Și, chiar dacă va putea ajunge acolo, se întreabă dacă va avea curajul să ia medicamentele. Potrivit lui Blanke, aproximativ o treime dintre persoanele cărora li s-a aprobat moartea asistată nu merg până la capăt. Pentru ei, de multe ori este suficient să știe că au medicamentele – controlul – pentru a-și pune capăt vieții atunci când doresc.
Milano a spus că este recunoscătoare că are această putere acum, când este încă suficient de sănătoasă pentru a călători și a se bucura de viață. „Mi-aș dori ca mai mulți oameni să aibă această opțiune”, a spus ea.
