Fostul premier a mai anunțat că se va întoarce la locul de baștină, transmite Ultimelestiri.md.
„Soarele a răsărit. Razele lui nu mai încălzesc, doar ating ușor, iar magia care trăia în ele s-a risipit ca o ceață deasupra câmpului de seară. Nu mai este nimic acolo. Au dispărut și pajiștea de smarald, și pădurea umbroasă — a rămas doar pământul, rece și tăcut, gol până la răsunet, și râul otrăvit — o cicatrice pe pielea unui pământ parcă fără viață. Vântul, ca un rătăcit, se clatină prin satul rămas fără oameni, iar mie nu-mi rămâne decât să-l populez cu fantomele amintirilor, ca frigul să nu pătrundă în adâncul sufletului înghețat. Mă învârt în cerc după vânt — dar cercul acesta e închis și gol.
Casele joase, părăsite, s-au cocoșat sub greutatea uitării negre. Din când în când, o rândunică ascuțită, rătăcită în timp, pătrunde printr-o fereastră fără geam — face un cerc deasupra pânzei de păianjen întinse prin cameră, ca un pod uitat — și dispare afară, luând cu ea umbra trecutului.
Cândva am crezut că bogăția trebuie căutată în Capitală — în vuietul unei vieți noi, unde încă vibra ecoul epocii sovietice, ca sirena unei uzine îndepărtate. Se ciocnea cu prezentul ca două lumi care nu pot coexista, unde liniștea nu e pace, ci doar tăcerea dinaintea loviturilor inevitabile.
Credeam că o voi găsi în pasiune, în clinchetul banilor, în carieră sau în premii. Dar cenușa timpului mi-a acoperit barba, iar banii au fost mistuiți de focul unei răzbunări oarbe. Premiile, aruncate în cutii, sunt acoperite de pânze de păianjen — ca niște mumii ale unei măreții apuse: nu mai sunt necesare nimănui, nici măcar mie. Am fost atins de reflexele gloriei, dar la final am rămas singur — mă răsucesc în pat ca într-o barcă fragilă pe ape moarte, rugându-mă lui Dumnezeu pentru două ore de somn liniștit. Tată, dormi tu în locul meu — eu de mult mă trezesc ca și cum nici nu m-aș fi culcat. Nu plânge, mamă! Eu am plâns deja toate lacrimile tale.
Casă străină. A mea — jefuită și pângărită. Nu o rândunică singuratică se învârte pe lângă pridvor, ci o ciocănitoare bate în lemnul putred, numărând zilele exilului meu. Închid ochii… Patria. Îmi afund fața în coama caldă a calului. Rup un ciorchine copt de Isabella — boabele îmi alunecă din palmă. Umbra unei drepne taie aerul la o palmă de tâmplă. Aici sunt liber — pentru că sunt legat de acest loc pentru totdeauna. Greierii tac. Timpul se oprește. „Hai acasă!” — îmi scapă de pe buze. Dar nu e nici calul credincios lângă mine, nici un acoperiș care să-mi răspundă.
Dorul de sat mă doare în piept ca o amintire din tinerețe. Aprind o țigară și mă rătăcesc prin labirintul amintirilor, fără să găsesc ieșirea. Amintirile se strâng într-un nod sub coaste. Așteptați-mă: pâinea pe masă, o ramură de liliac cu picături de ploaie tremurânde, o buburuză încremenită în fața reflexiei sale într-o picătură — ca într-o fărâmă de paradis pierdut. Am străbătut multe drumuri — tot mai departe de punctul de sprijin. Dar mă voi întoarce! Dacă nu pe cale pământească, atunci prin memoria inimii, care păstrează drumul. Oriunde s-ar zbate umbra mea — eu sunt în Lăpușna și nu o voi părăsi niciodată, nici măcar plecând pentru totdeauna”, a scris Filat pe rețelele sociale.
Vlad Filat s-a născut la 6 mai 1969, în satul Lăpușna, Republica Moldova. A studiat la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași, unde a absolvit Facultatea de Drept. În anii ’90 a activat în domeniul afacerilor și administrației publice.
A intrat în politică în cadrul Partidul Democrat din Moldova, iar ulterior a fondat Partidul Liberal Democrat din Moldova, pe care l-a condus.
Între 2009 și 2013 a fost prim-ministru al Republicii Moldova, promovând integrarea europeană și semnarea Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană.
În 2015 a fost arestat și ulterior condamnat într-un dosar de corupție legat de frauda bancară, fiind eliberat înainte de termen în 2019.
După eliberare, a revenit în viața publică și politică, continuând să se pronunțe pe teme legate de integrarea europeană și situația politică din Moldova.
