Pentru prima dată în aproape jumătate de secol, românii despărțiți de ocupația sovietică au putut să se îmbrățișeze, să-și plângă dorurile și să se prindă într-o Horă a Unirii, în mijlocul râului Prut. Granița de sârmă ghimpată, devenită simbol al separării și suferinței, a fost temporar îndepărtată, iar în locul ei s-a ridicat un pod viu, format din oameni, flori, steaguri tricolore și lacrimi, transmite Ultimelestiri.md cu referire la radiochisinau.md.
Printre cei care au participat la „Podul de Flori” s-a numărat și istoricul Gheorghe Negru, născut în Siberia într-o familie de basarabeni deportați. Istoricul a descris ziua de 6 mai ca pe o izbucnire a identității românești, reprimate timp de decenii.
„A fost o explozie a sentimentelor și identității românești, care a demonstrat că toate minciunile din perioada sovietică – că frații nu sunt frați, că limba și cultura sunt altele – s-au spulberat. Sârma ghimpată au încercat să ne-o impună, la propriu, dar și la figurat. A existat o separare violentă, care lăsase urme adânci în mentalul colectiv. Sârma era un simbol al izolării, al închisorii. Iar Podul de Flori a fost exact opusul ei – o eliberare spirituală”, a declarat Negru.
Evenimentul a avut loc într-o perioadă în care URSS-ul era încă în picioare, iar regimul sovietic menținea un control strict asupra populației din RSS Moldovenească. Totuși, mișcările de renaștere națională deveniseră imposibil de oprit.
Actualul ministru al Culturii, Sergiu Prodan, a fost și el printre participanții la acel moment istoric. Tânăr pe atunci, Prodan a traversat Prutul la Leușeni cu emoții greu de descris.
„Am trecut pentru prima dată Prutul cu emoții foarte puternice. Nu ne venea să credem că ni se permite așa ceva. Era mai greu să ajungi în România socialistă decât într-o țară capitalistă. Era mai periculos să iubești România decât America”, a spus ministrul.
Prodan a subliniat importanța ca generațiile tinere să înțeleagă greutatea acelui moment și să aprecieze libertatea de azi.
„Podul de Flori s-a produs când regimul sovietic era încă în forță. A fost un moment de entuziasm copleșitor. Acum, vorbim limba română fără opreliști, dar trebuie să fim conștienți că această libertate poate fi pierdută. Trebuie să rămânem vigilenți și să nu permitem devierea de la parcursul nostru european”, a adăugat el.
La 35 de ani de la evenimentul simbolic, în aprilie 2025, au fost demarate lucrările primului pod rutier construit peste Prut în ultimele șase decenii, la Ungheni. Autoritățile l-au numit tot „Podul de Flori”, însă de această dată, din fier, beton și voință politică.
Este parte a Autostrăzii A8 (Autostrada Unirii), care va lega Chișinăul de Iași, Pașcani și mai departe de Târgu Mureș.
„Este timpul să trecem de la simboluri la infrastructură durabilă. Ceea ce începem acum va lega România și Republica Moldova nu doar simbolic, ci și practic, economic, social, cultural. Podurile de fier vor completa și întări podurile de flori”, a declarat Prodan.
Potrivit ministrului, în planurile comune ale guvernelor de la Chișinău și București figurează construcția a patru noi poduri peste Prut, ceea ce ar transforma relațiile dintre cele două țări în relații reale de vecinătate europeană.
„Podul de Flori” nu a fost un pod propriu-zis, ci o serie de evenimente organizate de-a lungul râului Prut, în opt puncte de trecere. Granița a fost deschisă în ambele sensuri, fără acte, timp de câteva ore. Țărani, muncitori, intelectuali, tineri și vârstnici – toți au traversat apa, purtând flori, drapele și fotografii ale rudelor pierdute.
„Oameni care au acoperit tot – nu se vedea râul, nu se vedea podul. Era o mare de oameni. O Horă a Unirii care a durat doar o zi. A doua zi, sârma a fost ridicată din nou”, a amintit Prodan.
Evenimentul din 6 mai 1990 a avut o continuare simbolică pe 16 iunie 1991, când granița a fost din nou deschisă, dar doar pentru cetățenii români care au traversat în Basarabia. De atunci, ideea unirii a rămas vie în conștiința publică, în ciuda obstacolelor geopolitice și istorice.
