Așadar, UE are o serie de resurse militare și civile, precum sunt misiunile de menținere a păcii și operațiunile de gestionare a crizelor, ce se bazează pe principiile solidarității și apărării colective, transmite Ultimelestiri.md cu referire la zdg.md.
Strategiile și politicile de securitate ale Uniunii, precum Politica de Securitate și Apărare Comună (PSAC), sunt menite să asigure protecția statelor membre și să garanteze stabilitatea regiunii.
În plus, Tratatul Uniunii Europene subliniază în articolul 42 importanța solidarității militare între statele membre, un principiu esențial ce fundamentează responsabilitățile comune în fața oricărei amenințări externe.
Astfel, UE își asumă un angajament clar de apărare și protecție reciprocă, consolidându-și, în special după invadarea Ucrainei de către Rusia, rolul de actor global în domeniul securității internaționale.
Cum arată „armata” europeană?
Ideea unei „armate” europene datează încă din 1948, de când Franța, Marea Britanie și Benelux au semnat tratatul de la Bruxelles.
Crearea Uniunii Vest-Europene a servit drept structură incipientă de comunicare și cooperare pe subiectele de apărare ale Europei. Eforturile Uniunii de asumare a responsabilităților de apărare și de prevenire a conflictelor s-au consolidat în special după Războiul Rece și ulterior, după conflictele iscate în Balcani.
De atunci, Politica de Securitate și Apărare Comună (PSAC) a Uniunii Europene a evoluat semnificativ. De la consolidarea propriu-zisă a PSAC în Tratatul de la Lisabona din 2009, în care s-a stipulat asistența reciprocă și clauza de solidaritate, până la crearea structurii permanente de cooperare (PESCO), a fondului de apărare etc. Iar recent, odată cu invadarea Ucrainei de către Rusia, s-a creat Busola Strategică, care setează proiectele de securitate și apărare ale Uniunii până în 2030, pentru a diminua riscurile asociate cu tensiunile geopolitice, cât și cu atacurile cibernetice.
În cadrul Uniunii Europene, fiecare stat membru își păstrează propriile forțe armate, iar capacitățile militare naționale constituie pilonii principali ai apărării colective.
La moment, cele mai mari armate în materie de personal activ sunt cele ale Italiei și Franței, cu peste 300 de mii de femei și bărbați înrolați. Aceste armate, deși foarte variate în termeni de mărime și echipamente, sunt interdependente și cooperează frecvent în cadrul misiunilor comune ale UE. Unul dintre exemplele de inițiative comune sunt misiunile de apărare și gestionare a crizelor, care pot fi atât civile, cât și militare.
UE desfășoară operațiuni externe în baza PSAC pentru menținerea păcii în zone afectate de conflicte. La moment este dislocat personal în 23 de locații de pe glob. Inclusiv Moldova dispune de asistență în apărare, EUPM Moldova fiind prima misiune civilă axată anume pe combaterea amenințărilor hibride și atacurilor cibernetice externe.
Pe lângă acest fapt, după începutul războiului în Ucraina, Moldova a dispus de asistență financiară în valoare totală de 137 de milioane de euro pentru a întări rezistența statului împotriva tentativelor de destabilizare ale Rusiei.
Deci, în domeniul securității și apărării, UE dispune de armate naționale. Cu toate acestea, instrumentele de apărare sunt comune.
Citește mai departe pe zdg.md.
