De la elevii băieți, care privesc uimiți la început, până la profesoarele cu zeci de ani de experiență, morala e cât se poate de clară – pentru cele două femei, curajul și profesionalismul se măsoară în competență, nu în gen, transmite Ultimelestiri.md cu referire la jurnal.md.
„Copiii n-au primit deodată: „Mămică, cum? Matale?”, dar soarta este soartă. Pur și simplu lor le era strașnic: „Cum mămică, cum matale să te duci la sudare? Cum acolo? Aparatele celea?” Zic: „Nu-i nimic, vom trece și peste asta”. Și-am trecut, am făcut să fie totul bine”, își amintește Valentina Spătaru, sudor de meserie.
Valentina Spătaru este pedagog la școala profesională din orașul Râșcani. La început, preda tâmplăria. Apoi, orele de barman, iar de 18 ani îi învață pe băieții din nordul țării specialitatea electrogazosudor-montator.
„De la început toți primesc așa. Se uită, sunt doamne. Pe urmă, când începem orele cu dânșii, tot e bine. Lor din contra le place: „Cum s-o obijduim pe doamna Valentina?” Tot e bine”, relatează femeia.
„Eu nu-mi imaginam că o femeie poate preda ore la această profesie tipică pentru bărbați”, recunoaște Anatol Cărăuș, elev al profesoarei Valentina Spătaru.
În sălile de clasă și în atelier, ea lucrează alături de o altă femeie sudor, Veronica Țâbuleac, cu 35 de ani de experiență. Într-un alt colț al atelierului, Veronica Țâbuleac se mișcă cu aceeași siguranță printre mese și echipamente. Povestea ei începe altfel, cu visul de a deveni medic.
„Mi-a plăcut foarte mult medicina, m-am dus la colegiu de medicină în Chișinău. Am dat foarte bine examenele, nu mi-a ajuns câteva puncte”, povestește Veronica Țâbuleac, și ea sudor de meserie.
Supărată că nu a trecut la medicină, în drum spre casă a trecut pe la Școala profesională din Hâncești, unde a aplicat pentru meseria de finisor-tencuitor. După școală, s-a recalificat în sudor.
„Știți parcă am vrut, parcă n-am vrut, parcă în ciudă. Și toată viața lucrez. Foarte mult îmi place cu elevii. Să nu-mi fi plăcut, nu mai lucram atâția ani”, mărturisește femeia.
După o vreme, elevii nu mai fac nicio diferență de sex. În atelier, fiecare știe că ceea ce contează cu adevărat sunt experiența și răbdarea.
„Deodată mi-a fost straniu că profesoara e o doamnă, dar pe urmă m-am deprins cu toată treaba și merge totul bine. Doamna Veronica seamănă cu un bărbat în această profesie. Are un stagiu mare și știe de toate. Ceea ce știu eu la moment este cu ajutorul doamnei Veronica. Ne-a învățat de toate ce a știut și ea”, spune Ruslan Cebotari, elev al profesoarei Veronicăi Țâbuleac.
La Școala profesională din Râșcani, meseria nu are sex, dar stereotipurile încă s-au păstrat – în priviri, în întrebări și în surpriza elevilor începători când văd o femeie la pupitrul de sudură. Lecția celor două femei este clară: pasiunea, priceperea și curajul nu țin cont de prejudecăți sau de roluri impuse de societate.
„Așa s-au întors vremurile, femeile au devenit cu putere de bărbat…nu fiecare rezistă. Noi într-adevăr suntem puternice. Suntem. Femeile din Moldova sunt foarte puternice”, afirmă cu mândrie Valentina Spătaru.
