Antrenamentele lor comune au devenit un exemplu despre cum un tată implicat poate forma încrederea, caracterul și puterea unui copil, transmite Ultimelestiri.md cu referire la tvn.md.
„— Stai doar în mâini.
— Doar în mâini?
— Da. Crezi că degeaba facem flotări acasă? Atârnă, pur și simplu atârnă. V-am spus să faceți tracțiuni. Nu-i nimic, te vei obișnui, mâinile vor deveni mai puternice. Vei reuși să te ridici”.
Chira Curiacii, fiică: „Sunt foarte mândră că el este tatăl meu, pentru că astăzi m-a ajutat, m-a susținut și mi-a spus: „Nu renunța”. M-a ajutat mult faptul că mă susținea și asta mi-a dat putere. Datorită tatălui meu am învățat să nu renunț și să fiu puternică chiar și în momentele dificile.
Drumul spre vârf pentru Chira începe cu mult înainte de prima priză de pe perete. În drum spre antrenament, tatăl și fiica discută despre cum a trecut ziua, glumesc și își împărtășesc planurile.
Chira Curiacii, fiică: „Avem același simț al umorului, ne place foarte mult să glumim și să petrecem timp împreună. El m-a învățat, de exemplu, să joc diferite jocuri: domino m-a învățat tata, UNO m-a învățat tata, șah, dame – tot tata m-a învățat. Îmi place să petrec timp cu părinții și cu frații mei, pentru că aceasta este familia mea și sunt mândră că sunt fiica lor.”
Familia crește trei copii, iar în ciuda programului încărcat de la serviciu, Vadim Curiacii încearcă să fie alături de fiecare dintre ei. După muncă urmează timpul pentru familie, iar în weekend – activități împreună.
Vadim Curiacii, tată: „Toată ziua este muncă, iar apoi, bineînțeles, vine timpul pentru familie și pentru toate celelalte. Nu doar cu fiica mea — mai am încă doi copii. Suntem trei copii în familie. Ea este cea din mijloc: are un frate mai mare și unul mai mic. De aceea încercăm să petrecem timp împreună, mai ales în weekend. Iar în sezonul cald ieșim aproape în fiecare sfârșit de săptămână în natură”.
Dragostea pentru munte se transmite în această familie din generație în generație.
Vadim Curiacii, tată: „Îi place atunci când părinții participă la competițiile ei. Probabil de aceea își dorește atât de mult să reușească și se implică atât de mult. Ea a auzit mereu în familie — avem multe fotografii — că și mama, și tata mergeau în drumeții, în munți, în Carpați. Și unchiul ei s-a ocupat serios de acest sport, a fost chiar antrenor. Desigur, ne-am dorit foarte mult o fiică. Când s-a născut primul copil, băiatul, iar apoi am aflat că vom avea și o fată, a fost o mare bucurie. Se spune mereu că fetele sunt mai apropiate de tați.”
Antrenorii confirmă că, în escaladă, nu doar pregătirea fizică este importantă, ci și stabilitatea emoțională a copilului. Iar aceasta este formată, în mare măsură, în familie.
Ștefan Nița, antrenor de escaladă: „Implicarea părinților în viața copiilor este absolut necesară, pentru că sprijinul, mai ales într-un astfel de sport, este esențial. Ar fi bine ca părinții să vină la antrenamente, poate nu de fiecare dată. De ce? Pentru că uneori copiii, mai ales cei mici, se relaxează când îi văd pe mama și pe tata. Dar măcar din când în când este important să fie prezenți, pentru a vedea rezultatele copilului și pentru a-l încuraja atunci când ceva nu îi reușește.”
— Bravo, bravo! Super! Ai parcurs traseul foarte bine! Bravo!
— Mulțumesc.
— Dacă nu ți-ar mai fi frică, ar fi perfect.
