Ala are 31 de ani și este deținută în Penitenciarul nr. 7 – Rusca pentru tentativă de omor. Ala s-a născut în pușcărie, la Odesa. Mama sa a fost arestată pentru furt. Declarațiile au fost făcute în cadrul proiectului „Monolog” cu Dorin Galben, transmite Ultimelestiri.md.
Femeia spune că mama sa consuma adesea alcool și își schimba frecvent bărbații: „Unul o bătea, altul îi făcea altceva. Nu prea îi mergea cu bărbații și până la urmă a început să consume alcool”.
„Îmi amintesc cum mi-a dat odată cinci lei falși și am mers la o piață, mă trimitea ea iarna pe frig după rachiu. Am mers acolo și am luat rachiul și țin minte cum mi-au înghețat tare mâinile. Așa se întâmpla des. În ultimii cinci ani ai săi, ea totuși și-a găsit o persoană, însă ei consumau foarte mult alcool. Ea s-a îmbolnăvit, nu voia să meargă la medic. La scurt timp a decedat. Aveam 14 ani când a murit mama”, povestește femeia cu lacrimi în ochi.
După ce mama sa a decedat, a lăsat școala și a mers la lucru, pentru că bunica ei nu se descurca cu banii.
„Am lucrat ca operator, pentru că eram minoră și nu puteam să mă angajez undeva oficial. M-au ajutat unii oameni”, spune ea.
Când avea vârsta de doar 10 ani, Ala s-a apropiat de bunica sa și i-a spus că vrea să meargă la orfelinat. Atunci bunica i-a spus să se gândească bine, întrucât acesta este un pas serios. Totuși, Ala era hotărâtă, ea voia să învețe, ceea ce acasă nu putea face din cauza că nu avea condițiile necesare.
„Acolo nu am trăit mult timp, trei ani și jumătate. Pe lângă școală mai făceam și muzică, mergeam la biserică, la volei, învățam la pian, îmi era interesant. Era cu mult mai bine decât avea să fie dacă eram acasă”, spune femeia.
La vârsta de 16 ani, Ala a întâlnit un băiat care era cu opt ani mai mare decât ea și s-a îndrăgostit. Aceștia au locuit împreună timp de doi ani. La vârsta de 18 ani, ea a rămas însărcinată și la scurt timp a născut un băiat.
„După un an de zile, el a început să consume mult alcool și eu am decis să plec de la el. La 19 ani eram singură cu un băiat de un an și jumătate. M-am angajat la un lucru și acolo l-am întâlnit pe al doilea meu soț, cu care avem împreună trei copii. Am înțeles că e soarta și deja de 12 ani suntem împreună”, povestește Ala.
Primul copil pe care l-a născut femeia de la al doilea soț a fost o fată. Aceasta a născut în Italia. La scurt timp, ei s-au întors în Republica Moldova, unde s-a născut a doua lor fetiță. Totuși, cea din urmă a fost nevoită să crească deja în penitenciar.
„După ce am revenit în Moldova, noi am început să ne mai întâlnim cu prietenii noștri, să petrecem timpul împreună. Odată ne-a sunat un prieten, ne-a chemat la frigărui. Am mers, am stat acolo cât am stat și după ceva timp el ne-a propus să mergem în alt raion, la un bar, la pizza. Numai am intrat în bar, ne-am așezat, am dat comanda, ne-am întâlnit cu femeia lui, care era cu un băiat necunoscut, și s-a început un conflict. Nu mai țin minte, pentru că noi am stat la diferite mese. Peste ceva timp, soțul meu cu bărbații și femeia au ieșit să vorbească afară, să clarifice situația. Eu am rămas în bar, însă am văzut că ei mult timp nu vin înapoi, am ieșit și am văzut cum pe bărbatul meu îl bat doi bărbați. Femeia stătea alături de ei și-i provoca. Le-am zis să se calmeze, însă cearta a început și mai tare după aia. Eu am încercat atunci să o lovesc, ea s-a dat la o parte, eu aveam un cuțit în buzunar și l-am scos și am înjunghiat-o în plămâni”, își amintește Ala.
În acel moment nu a înțeles nimic, spune femeia, și nici victima, pentru că nu a simțit durere.
„Doar că ea era într-o bluză albă și a văzut sângele și a început să strige. Atunci am chemat ambulanța. Soțul ei mi-a spus să-i dau lui cuțitul și el l-a aruncat, nu țin minte în ce direcție. După aia, el mi-a spus mie și soțului meu să ne ducem de acolo până ca Poliția să ajungă. După 10 minute, eu am zis să ne întoarcem înapoi, însă acolo nu mai era nimeni. Mai apoi mi s-a zis că eu intenționat am fugit de la locul incidentului”, spune femeia.
Ea povestește că nici până în prezent nu înțelege de ce a făcut acest lucru: „Când mă gândesc că el are copil și el putea rămâne orfan atunci, îmi pare rău că totul s-a întâmplat așa. Eu m-am văzut cu ea mai apoi, totul era bine, ea a rămas în viață, a mai născut un copil. Slavă Domnului că ea e în viață. Dacă murea, nu știu cum era să trăiesc”.
Ședințele de judecată, potrivit Alei, au durat trei ani, după care a fost condamnată la 10 ani de închisoare, fiind plasată în Penitenciarul nr. 7 – Rusca.
„Când fetița mea avea trei luni, de ziua mea de naștere am fost închisă în închisoare. Fetița a rămas acasă cu soțul, eu eram închisă, soțului îi era foarte greu pentru că copilul era mic și mai avea alți doi copii. Fiind în închisoare, am scris o cerere ca să mi se aducă copilul și mi-au permis. Atunci eu mă simțeam vinovată că copilul meu suferă din cauza mea. Eu știu cum e asta… să fii născută în pușcărie. Când Catiușa a împlinit un an, noi i-am făcut o mică zi de naștere și eu iarăși am rămas însărcinată. Există două tipuri de întrevederi: de scurtă durată, care durează patru ore, și de lungă durată, care durează trei zile și trei nopți. Se petrece într-o încăpere aparte, unde sunt toate cele necesare, trei odăi, bucătărie, ogradă, baie”, spune Ala.
Astfel, s-a născut al patrulea său copil, care, după spusele femeii, e foarte „bravo, frumușel și zdravăn”. Ala a povestit cum are loc tot procesul nașterii într-un Penitenciar.
„Când termenul e aproape de șapte luni, te escortează într-un alt Penitenciar, la nr. 16 – Pruncul, unde este spital unde se dețin mame cu copii, sunt medici pediatri, ginecolog. Acolo ei au grijă de tine și de copil. Când deja e vremea de născut, cheamă ambulanța și te duc la spital. Eu am născut la Centrul Mamei și Copilului. Eu am stat un an de zile acolo cu copilul, după care am cerut să revin la Rusca”, a explicat femeia.
Ea spune că locul unui copil nu este în Penitenciar, ci acasă, alături de întreaga familie. Acolo (n.r. – în Penitenciar) ei nu au cum să se dezvolte. Femeia susține că visează să iasă la libertate cât mai curând.
„Dacă înainte îmi era mai ușor, acum e mult mai greu. Nu are cine avea grijă de copii, soțul are probleme cu banii, are credite. Trebuie să plece la muncă și nici nu are cu cine lăsa copiii. Când îl sun, el îmi zice că nu mai poate. Și când știu că el are nevoie de mine și eu de ei, nu mai pot…”, spune cu lacrimi în ochi Ala.
