Este una dintre cele mai importante zile, alături de Nașterea, Moartea și Învierea lui Iisus. Înălțarea cade mereu într-o zi de joi, iar anul acesta este sărbătorită pe 13 iunie, transmite Ultimelestiri.md cu referire la stirileprotv.ro.
Înălțarea Domnului 2024 – când pică
Înălțarea Domnului este prăznuită la 40 de zile după Înviere, în Joia din a patra săptămână după Paști.
În 2024, Paștele Ortodox a fost sărbătorit pe 5 mai, așadar Înălțarea Domnului va fi sărbătorită pe 13 iunie. În popor, sărbătoarea se mai numește și Ispas.
Această sărbătoare este relatată în Biblie, în cartea Faptele Apostolilor. După ce a înviat din morți, Iisus s-a arătat ucenicilor Săi timp de 40 de zile, apoi s-a înălțat la ceruri în fața lor. În timpul acestui eveniment, Iisus le-a promis ucenicilor că va trimite Duhul Sfânt pentru a-i ghida și a-i întări în misiunea lor de a răspândi credința.
În tradiția ortodoxă, Înălțarea Domnului este considerată una dintre cele mai mari sărbători împărătești ale Bisericii. Reflectă semnificația teologică profundă a evenimentului, simbolizând înălțarea umanității în persoana lui Hristos către Dumnezeu.
Cu ocazia sărbătorii, Biserica Ortodoxă organizează slujbe speciale și rugăciuni, în cadrul cărora se celebrează înălțarea lui Iisus Hristos și se reamintesc învățăturile și promisiunile Sale.
Înălțarea simbolizează și ridicarea umanității alături de Hristos. În creștinism, sărbătoarea Înălțării Domnului este legată de credința în revenirea a lui Iisus Hristos pentru a judeca lumea și a instaura Împărăția lui Dumnezeu.
Tradiții și obiceiuri de Înălțarea Domnului
Ziua Înălțării este numită uneori Ziua Tatălui în Germania, deoarece mulți bărbați protestanți organizează herrenpartien „excursii” în această zi.
În Suedia, mulți oameni merg în pădure la ora 3 sau 4 dimineața pentru a asculta păsările la răsărit.
Aduce noroc dacă un cuc este auzit din est sau vest. Aceste ieșiri sunt numite gökotta, sau „dimineața devreme a cucului”.
În Anglia, Ziua Înălțării este asociată cu diverse festivaluri de apă, de la Well Dressing în Derbyshire până la Plantarea „Hedge-ul Penny” la Whitby, un mic oraș din Yorkshire.
Alte obiceiuri pot include „bătaia granițelor”. În trecut, aceasta implica bătaia băieților cu ramuri de salcie în timp ce erau conduși de-a lungul granițelor parohiei, nu doar pentru a-i purifica de rău, ci și pentru a-i învăța limitele parohiei lor.
În România, în ziua Înălțării Domnului, credincioșii se salută folosind cuvintele „Hristos s-a Înălțat!” și „Adevărat s-a Înălțat!”. În anumite zone, aceste formule de salut sunt folosite timp de 10 zile după sărbătoare.
Conform tradiției, creștinii ortodocși participă la Sfânta Liturghie, aprind lumânări și se roagă în biserică.
Există o serie de obiceiuri și interdicții legate de această sărbătoare. De Înălțare, nu se coase, nu se țese și nu se croiește, iar spălatul este strict interzis.
De asemenea, gospodinele vopsesc ouă pentru ultima dată în acest an, iar vopseaua rămasă este pusă la rădăcina unui pom.
Munca grea în gospodărie sau la câmp este evitată de Înălțare.
Pe data de 13 iunie, nu se folosește mătura. În ajunul sărbătorii, gospodinele agață leuștean la porți și ferestre pentru a ține strigoii la distanță.
Oamenii vizitează mormintele celor adormiți pentru a le aprinde lumânări. În ziua de Înălțare, se obișnuiește să se poarte frunze de nuc și leuștean la brâu, simbolizând frunzele pe care le-a avut și Iisus Hristos la înălțarea Sa.
În unele regiuni, casele sunt împodobite cu crenguțe de paltin. De asemenea, vitele sunt bătute cu frunze de leuștean pentru a se îngrășa și a rămâne sănătoase pe tot parcursul anului.
Înălțarea este o sărbătoare plină de tradiții și semnificații. Se spune că Cerurile sunt deschise de Paște până la Înălțare, iar cine moare în această perioadă nu mai trece prin Judecata de Apoi, ci intră direct în Rai.
De Înălțare, se obișnuiește să se dea de pomană pentru cei decedați. În mod tradițional, se dă de pomană păsat fiert în lapte dulce, adică mălai fiert în lapte, dar și condimente precum esență de vanilie și altele.
Se dau de pomană pachețele cu colaci, fructe, legume, colivă, cozonaci și altele.
Înălțarea sau Paștele Cailor
Ziua de Înălțare mai este numită în popor și „Paștile Cailor”.
Potrivit unei legende, se spune că Maica Domnului, după nașterea lui Iisus, neavând unde să-L culce, L-a așezat în ieslea din grajd, lângă cai și boi. Boii s-au săturat și au început să rumege liniștit, însă caii lacomi au mâncat tot fânul, inclusiv cel de sub Pruncul divin.
Mâhnită de lăcomia cailor, Fecioara Maria i-a blestemat să nu se mai sature niciodată decât în ziua de Înălțare, și atunci doar pentru o oră. De atunci, în această zi sfântă, țăranii obișnuiau să scoată caii la păscut, după iarna lungă petrecută în grajduri. Era un moment de bucurie, când animalele erau împodobite cu flori și frunze verzi, sărbătorindu-se astfel renașterea naturii și revenirea la muncile câmpului.
Scoaterea cailor la păscut în ziua de Înălțare era un ritual înconjurat de credințe și superstiții. Se zicea că, în această zi specială, caii capătă pentru scurt timp darul vorbirii, putând comunica cu stăpânii lor. Oamenii își admirau animalele pentru frumusețea, puterea și agerimea lor, dar și pentru rolul indispensabil pe care îl aveau în gospodăriile țărănești.
În unele sate, se organizau chiar competiții și alergări cu cai, pentru a celebra și mai mult aceste animale prețioase. Întrecerile aveau menirea de a cere un an agricol bogat și recolte îmbelșugate. Denumirea „Paștile Cailor” reflectă perfect îmbinarea dintre credința creștină și tradițiile populare românești, legate de respectul pentru natură și ciclurile ei.
Superstiții de Înălțarea Domnului
Înălțarea Domnului este legată de numeroase superstiții. Oamenii le respectă cu sfințenie, pentru că multe dintre ele au rolul de a proteja gospodăria și animalele de rele și de a asigura un an roditor și prosper.
Una dintre cele mai cunoscute superstiții spune că nu este bine să împrumuți sare în această zi.
De asemenea, este interzis „împrumuți” foc din casă în ziua de Înălțare, pentru a evita ghinionul și bolile în gospodărie.
Pentru a proteja animalele de boli, vitele sunt bătute cu frunze de leuștean. Aceasta practică este considerată o metodă de a le feri de boli și de a le menține sănătoase pe tot parcursul anului.
Se spune că nu este bine să cultivi nimic după Înălțare, deoarece nu va rodi.
Un alt obicei specific acestei zile este tăierea unui smoc de păr din vârful cozilor de la vite și îngroparea lui în furnicare. În timp ce se îngroapă părul, se rostește rugăciunea: „Să dea Dumnezeu să fie atâția miei și viței câte furnici sunt în acest furnicar”. Se spune că în felul acesta, animalele vor crește sănătoase.
Rugăciunea de Înălțare
În ziua de Înălțare, credincioșii rostesc această rugăciune dis-de-dimineață, pentru a se purifica și a cinsti această zi importantă.
„Doamne, lisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, pogorându-Te din înălțimile cerești pentru a noastră mântuire și hrănindu-ne cu bucurie duhovnicească în sfintele și prealuminoasele zile ale învierii Tale și, iarăși, după săvârșirea slujirii Tale pamântești, Te-ai înălțat cu slavă de la noi la ceruri și ai șezut de-a dreapta lui Dumnezeu și Tatălui! În această senină și atotluminoasă zi a Dumnezeieștii Tale Înălțări la ceruri, pământul prăznuiește și saltă, cerul se bucură astăzi de Înălțarea Ziditorului făpturii, oamenii slavoslovesc neîncetat văzând firea noastră cea rătăcită și căzută, pe umerii Tăi, acum, Mântuitorule, luată și înălțată la ceruri. Îngerii se veselesc zicând: Cine este acesta, care a venit cu slavă puternic în lupte și tare în războaie? Acesta este cu adevărat Împăratul Slavei?
Învrednicește-ne și pe noi, neputincioșii, care gândim încă la cele pamântești și săvârșim neîncetat cele plăcute trupului, să cugetăm la înfricoșătoarea Ta înălțare la cer, grijile cele trupești și cele lumești să le lepădăm și împreună cu Apostolii Tăi să privim acum la cer și, cu toată inima și cu tot cugetul nostru, să ne amintim că acolo sus, în ceruri, este sălașul nostru, iar aici pe pământ suntem doar străini și călători, plecați din casa Părintească în țara îndepărtată a păcatului.
Pentru aceasta Te rugăm cu osârdie Doamne, ca prin preaslăvită înălțarea Ta, să însuflețești conștiința noastră, să ne scoți din robia acestui trup și a acestei lumi păcătoase și să ne învrednicești să cugetăm la cele înalte, nu la cele pamântești; că nu se cuvine să ne fie nouă pe plac, ci Ție, Domnului și Dumnezeului nostru, să-Ți slujim și să lucrăm, până când dezlegându-ne de legăturile trupului și trecând vămile văzduhului, să dobândim cereștile Tale locașuri, unde stând de-a dreapta Slavei Tale, împreună cu Arhanghelii și Îngerii și cu toți Sfinții, vom proslăvi Preasfânt Numele Tău, împreună cu Părintele Tău Cel fără de început și cu Preasfântul și Bunul și de Viața Făcătorul Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin”.
