Potrivit analistului, universitatea din Cahul a fost creată în 1999 ca extensie a Universității „Dunărea de Jos” din Galați, fiind gândită ca un „liant” peste Prut. El amintește că, de-a lungul anilor, profesori din România au predat la Cahul, iar studenții au participat la stagii și schimburi academice în România, ceea ce a transformat instituția într-o punte vie de cooperare academică, transmite Ultimelestiri.md cu referire al deschide.md.
În acest context, Isac invocă și poziția președintelui Academiei Române, Ioan-Aurel Pop, care avertizează că dispariția universității din Cahul, inclusiv „sub o formă voalată” precum absorbția, ar rupe legături fundamentale între românii de pe ambele maluri ale Prutului și ar transmite un semnal de regres.
Analistul face referire și la o petiție publică împotriva reorganizării, ai cărei semnatari susțin că o universitate este „lumină” pentru comunitate, iar stingerea ei ar afecta dezvoltarea regiunii.
Mihai Isac subliniază că, în contextul scăderii numărului de studenți și al exodului tinerilor, „păstrarea” instituțiilor educaționale ar trebui să fie prioritară, nu eliminarea lor, iar o eventuală centralizare decizională la Chișinău ar putea accelera depopularea și declinul socio-economic al sudului țării.
Autoritățile de la Chișinău argumentează, însă, că integrarea universității din Cahul în UTM ar aduce resurse suplimentare și investiții în infrastructură, inclusiv posibilitatea deschiderii unor facultăți noi.
Ministrul Educației și Cercetării, Dan Perciun, a insistat că „nu este vorba de închidere”, afirmând că centrul universitar, campusul, studenții și profesorii ar rămâne la Cahul, iar schimbarea ar ține de statutul instituției – „dispare ștampila și funcția de rector”, urmând să existe un prorector la Cahul.
Analistul contestă această abordare și spune că autonomia universitară nu poate fi redusă la o „ștampilă”. În opinia sa, transformarea universității într-o subdiviziune a UTM ar însemna pierderea personalității juridice, a bugetului propriu și a capacității de decizie locale, iar o reprezentare formală în structurile UTM nu ar compensa această pierdere.
Totodată, Isac semnalează un risc academic: UTM are profil preponderent tehnic și ingineresc, în timp ce la Cahul există programe diverse (educație, drept, economie, litere), adaptate nevoilor regionale. În această logică, criticii reformei se tem că specializările neinginerești ar putea fi treptat marginalizate sau închise, iar absorbția ar deveni o „lichidare treptată” a universității.
Isac ridică și semne de întrebare legate de motivația reală a reorganizării. El face trimitere la discuții publice potrivit cărora modificările propuse ar putea crea condiții pentru ca rectorul UTM, Viorel Bostan, să obțină un nou mandat, prin „resetarea” numărului de mandate, ceea ce ar fi interzis în forma actuală a legislației. Analistul mai invocă și o contradicție în discursul autorităților: în octombrie 2025, Ministerul Educației ar fi apreciat modernizările de la Cahul și atingerea unui prag de peste 1.000 de studenți (pentru prima dată în ultimii ani), iar în decembrie instituția ar fi fost prezentată drept „mică” și „ineficientă”.
În același timp, Isac citează întrebarea primarului municipiului Cahul, Nicolae Dandiș, privind condiționarea investițiilor de pierderea autonomiei: dacă se dorește dezvoltarea centrului universitar, de ce modernizarea ar fi legată obligatoriu de absorbție și nu poate fi susținută cu păstrarea independenței instituției?
Ca alternativă, analistul propune un model de cooperare transfrontalieră: transformarea universității din Cahul într-o filială a Universității „Dunărea de Jos” din Galați sau chiar într-o instituție administrată în comun de România și Republica Moldova. El invocă precedentul Universității din Taraclia, care în 2023 a fost transformată în filială a Universității „Angel Kanchev” din Ruse (Bulgaria), în baza unui acord la nivel guvernamental. Potrivit susținătorilor acestui model, afilierea la o universitate din UE ar putea aduce diversificarea programelor, investiții în infrastructură, internaționalizare, burse și diplome recunoscute în spațiul european.
Analistul susține că, în locul unei absorbții pe care o califică drept „destructivă”, autoritățile ar trebui să opteze pentru soluții care să întărească universitatea de la Cahul, să păstreze autonomia regională și să consolideze legăturile academice cu România și spațiul european.
