De mic copil, Daniil a fost un băiat care iubea viața. Alături de sora și frații mai mari, el a trăit o copilărie fericită. A urmat o academie de programare, unde a început să fie pasionat de IT, domeniu care l-a fascinat până la final. Chiar și în momentele cele mai grele, el mergea la universitate, transmite Ultimelestiri.md.
Într-o zi, când Daniil avea 18 ani, viața familiei a luat o cu totul altă întorsătură.
„La școală, cred că și-a întins ligamentele de la picior și a șchiopătat vreo câteva luni. Am mers la medic să aflăm ce s-a întâmplat, de fapt. S-au făcut mai multe analize și ni s-au oferit două posibile diagnoze: osteoporoză sau osteosarcom. Noi speram din tot sufletul să fie osteoporoză, fiindcă se tratează mai ușor. Într-un final, ne-au anunțat că este osteosarcom și că trebuie să înceapă tratamentele de chimioterapie”, povestește sora sa, Laura, menționând că Daniil a luptat cu boala cu zâmbetul pe buze.
„El chiar a insistat să-l filmăm când îi cădea părul. Și i se părea atât de amuzant că își pierde părul – lung, crescut de câțiva ani. El zâmbea, chiar dacă înțelegea ce înseamnă acest lucru. Glumea”, zice sora tânărului.
O altă lovitură pentru ei a fost vestea că piciorul trebuie să-i fie amputat. Deși rudele erau șocate și căutau soluții pentru a evita această procedură, băiatul era încrezător.
„El era pregătit pentru ce va urma. El era susținătorul nostru. Ne susținea mai mult el pe noi decât noi pe el. A susținut BAC-ul și a mers la universitate, dar a avut o condiție: să meargă și mama. El a fost impulsul pentru mama ca să urmeze și ea facultatea. El începuse să iubească viața și mai mult. Chiar dacă știa că are doar 3% șanse de vindecare, el credea că va fi printre cei norocoși care se vor face bine”, relatează Laura.
După jumătate de an, starea lui Daniil s-a agravat. Familia a reluat investigațiile, care au arătat că metastaza ajunsese la plămâni. A început un nou ciclu de chimioterapie – încă zece ședințe.
„Chimioterapiile – când era mai bine, când era mai rău. Erau ca niște valuri. Până în septembrie 2024, când a făcut ultima cură și i s-a depistat lichid în plămâni. Atunci a fost și ultima sa vizită la Spitalul Oncologic”, spune Laura.
Familia a început să caute soluții. Găsise un profesor din Sankt-Petersburg. Sumele depășeau posibilitățile rudelor, așa că au inițiat o campanie de caritate. Oamenii au donat și i-au oferit o șansă la viață. A reușit să viziteze o țară. A fost internat în mai multe spitale. Medicii voiau să-i facă perfuzie chimică, dar imunitatea lui era prea slabă. Familia băiatului a făcut tot ce a fost posibil.
În ultimele luni de viață apărea pleurezia la plămâni. De obicei se trata acasă, dar de această dată pastilele nu și-au făcut efectul și, prin urmare, a fost solicitată o ambulanță.
„Ambulanța ne-a dus la Spitalul „Timofei Moșneaga”. Inițial, personalul a fost foarte amabil, i-au făcut toate investigațiile și l-au internat. A doua zi, Daniil mi-a spus că lichidul este tot mai mult, dar nimeni nu face nimic. Nu erau injecții, nu i se administra nimic. Eu îi spuneam că medicii știu ce fac, poate așteaptă rezultatele investigațiilor pentru a adapta tratamentul. Duminică, el m-a sunat și mi-a spus că lichidul s-a mărit într-atât încât pielea a început să crape. Tot atunci m-a întrebat dacă poate depune o reclamație legată de comportamentul lucrătorilor. Noaptea nu se putea ridica și a chemat infirmiera, care i-a spus: „Chiar ești așa de neputincios și nu poți să te ridici singur?”
Eu înțelegeam că e duminică, dar totuși am mers să caut un medic. A venit un doctor și m-a întrebat ce diagnostic are. I-am explicat că nu am venit pentru tratamentul metastazelor, ci din cauza lichidului acumulat. Apoi am aflat că, dacă ai o diagnoză oncologică și nu ești în stare gravă, nu ești dus la reanimare. Nouă nu ne trebuia reanimare, ci tratament. L-au întrebat dacă îl doare ceva, iar el a arătat zona. Atunci au chemat medicii de la reanimare, i-au făcut investigații, tomografie… Luni a fost făcut un Consiliu medical, iar un medic foarte implicat a echilibrat tratamentul. Starea lui s-a îmbunătățit. Eram foarte bucuroasă”, își amintește Natalia, mama lui Daniil.
O altă problemă a fost comportamentul unor membri ai personalului auxiliar.
„Când eram eu prezentă, nu pot spune că au fost vorbe urâte sau comportamente deplasate. Videoul care a fost văzut de toată lumea l-am înregistrat eu. A fost filmat la o săptămână după externare. Daniil a vrut să depunem o reclamație atunci, dar i-am spus că poate sunt ocupați, poate e greu. În spital a fost prima dată când l-am văzut plângând. Pentru mine era important ca medicii să-și facă treaba și ca el să se facă bine. Reclamațiile le facem după. M-am dus și la un medic, l-am întrebat dacă se poate face ceva în privința comportamentului personalului. Daniil își dorea foarte mult o schimbare, pentru că nu doar cu el se purtau urât, ci și cu alți pacienți.
Videoul a fost publicat când s-au împlinit 40 de zile de la moartea lui. Am vrut să-i îndeplinesc dorința. A avut un asemenea impact, pentru că mulți oameni au aceeași durere. Foarte mulți mi-au spus că s-au confruntat cu comportamente urâte, nu doar în acest spital, ci și în altele. Medicul nu trebuie neapărat să fie empatic, dar trebuie să-ți explice clar ce urmează. Însă personalul auxiliar ar trebui să fie empatic. De ce trebuie medicul să apere comportamentul neetic al colegilor?”, se întreabă Natalia.
După publicarea imaginilor video, administrația spitalului a venit cu o reacție. Unele lucruri au fost punctate corect, starea fizică a tânărului s-a îmbunătățit, însă cea psihică, dimpotrivă, s-a înrăutățit.
„Starea lui psiho-emoțională s-a înrăutățit în spital și după. Acolo și-a pus în gând că nu mai vrea să fie aici. (…) Nu învinuim spitalul pentru moartea lui Daniil. Așa este boala. Am vrut doar ca ultimele lui zile să fie frumoase”, afirmă mama băiatului.
Amintim că Daniil Vulpe, un băiat care a fost diagnosticat cu osteosarcom, un cancer agresiv care i-a afectat femurul stâng, a decedat. Înainte de aceasta, tânărul a înregistrat un filmuleț în care descrie experiența trăită într-un spital din Chișinău. Videoul a fost publicat și cu un apel adresat medicilor, îndemnându-i să fie mai omenoși.
Citește și: Acuzații post-mortem despre neglijență într-un spital din Chișinău. Reacția instituției
Citește și: Medicii municipali, persecutați? Declarațiile făcute de Ion Ceban
