Meningita este o inflamație a membranelor care protejează creierul și măduva spinării. Boala poate fi provocată de virusuri sau bacterii, iar evoluția diferă semnificativ în funcție de cauza infecției, transmite Ultimelestiri.md cu referire la adevarul.ro.
Epidemiologul Emilian Popovici explică faptul că meningita virală apare mai frecvent vara și la începutul toamnei, perioadă în care enterovirusurile, inclusiv Coxsackie și Echovirus, se răspândesc mai ușor.
Temperaturile ridicate, igiena insuficientă a mâinilor, scăldatul în ape necontrolate sanitar și contactul apropiat dintre copii favorizează transmiterea. Riscul este mai mare în tabere, piscine, parcuri și alte locuri în care se formează colectivități.
Meningita virală este cea mai răspândită formă și are, de regulă, o evoluție mai ușoară. Majoritatea pacienților se recuperează în aproximativ șapte-zece zile. Meningita bacteriană poate apărea pe tot parcursul anului, fiind întâlnită mai des iarna și primăvara, și reprezintă o urgență medicală.
Cum se transmite infecția
Virusurile care pot provoca meningită se transmit prin contact direct cu secrețiile respiratorii, mâini murdare sau suprafețe contaminate. Infecția se poate răspândi prin tuse, strănut, sărut sau folosirea în comun a unor obiecte personale.
Enterovirusurile se transmit frecvent și pe cale fecal-orală, atunci când mâinile nu sunt spălate corespunzător după folosirea toaletei. Jucăriile, tacâmurile și alte obiecte pot fi contaminate, iar virusul ajunge în organism prin atingerea gurii, nasului sau ochilor.
Primele simptome ale unei infecții virale apar, de regulă, la trei-șapte zile de la contact. Totuși, nu toate persoanele infectate dezvoltă meningită. Cele mai multe pot avea doar manifestări asemănătoare unei răceli ușoare.
Copiii mici sunt cei mai vulnerabili
Sugarii și copiii cu vârsta sub cinci ani sunt mai expuși, deoarece sistemul lor imunitar este încă în dezvoltare. Cel mai mare risc de forme severe îl au bebelușii sub un an.
O vulnerabilitate crescută există și în cazul persoanelor cu imunitatea slăbită, indiferent de vârstă.
La adolescenți și tineri, transmiterea este favorizată de timpul petrecut în colectivități, inclusiv în școli, cămine, tabere sau la evenimente aglomerate.
Vaccinarea reduce riscul formelor grave
Vaccinarea este una dintre cele mai eficiente metode de prevenire a meningitei bacteriene provocate de meningococ, pneumococ sau bacteria Haemophilus influenzae de tip B.
Imunizarea poate preveni formele invazive care provoacă deces sau sechele grave, precum pierderea auzului și leziunile cerebrale. Totodată, vaccinurile contribuie la reducerea răspândirii bacteriilor în comunitate.
Schema de administrare diferă în funcție de tipul vaccinului și de vârsta pacientului. Imunizarea poate începe încă din primele luni de viață, iar adolescenții, persoanele cu imunitatea scăzută și cei care călătoresc în regiuni cu focare de meningită pot avea recomandări speciale.
Vaccinarea poate fi necesară chiar și după trecerea prin boală, deoarece meningita poate fi provocată de mai multe bacterii și virusuri. Infecția oferă protecție doar împotriva tulpinii care a cauzat îmbolnăvirea.
Ce se întâmplă după confirmarea unui caz
În cazul meningitei bacteriene, autoritățile de sănătate publică trebuie anunțate de urgență pentru inițierea unei anchete epidemiologice.
Persoanele din familie și cele care au avut un contact apropiat cu pacientul pot primi antibiotice preventiv. Acestea sunt monitorizate timp de șapte-zece zile pentru depistarea rapidă a febrei, durerilor de cap sau a altor semne de boală.
În școli, grădinițe și alte colectivități pot fi introduse măsuri suplimentare de curățenie, dezinfecție, triaj epidemiologic și monitorizare zilnică a stării de sănătate.
Mituri despre meningită
Unul dintre cele mai răspândite mituri este că toate formele de meningită sunt la fel de periculoase. În realitate, meningita virală este adesea ușoară și se poate vindeca fără tratament special, în timp ce forma bacteriană poate evolua rapid și pune viața în pericol.
Este falsă și ideea că bacteria se răspândește ușor prin aer și infectează toate persoanele aflate în apropiere. Transmiterea necesită, de regulă, un contact apropiat, precum sărutul, strănutul sau folosirea în comun a tacâmurilor.
Nici simptomele nu sunt identice la toți pacienții. Bebelușii și copiii mici pot avea doar febră, somnolență sau plâns continuu, fără înțepenirea gâtului.
Vaccinarea nu exclude complet riscul de îmbolnăvire, deoarece vaccinurile disponibile protejează doar împotriva anumitor cauze ale meningitei.
Cum pot fi protejați copiii în tabere și excursii
Copiii trebuie învățați să nu folosească în comun sticle, pahare, tacâmuri, balsamuri de buze sau periuțe de dinți. Spălarea frecventă a mâinilor cu apă și săpun și folosirea dezinfectantului înainte de masă reduc riscul de transmitere.
De asemenea, copiii trebuie să tușească sau să strănute în pliul cotului și să anunțe imediat un adult dacă au febră, dureri de cap sau se simt rău.
Înaintea unei tabere, părinții sunt îndemnați să verifice istoricul medical și vaccinurile copilului, să informeze organizatorii despre eventualele alergii și să se asigure că există acces rapid la asistență medicală.
Meningita bacteriană poate evolua nefavorabil în numai câteva ore. „Principalele semne de alarmă sunt febra bruscă, durerea de cap intensă și înțepenirea gâtului”, avertizează epidemiologul. În asemenea situații este necesară solicitarea imediată a ajutorului medical.
