Potrivit juristului, noul proiect de lege cu privire la modificarea unor aspecte ale confiscării penale are scopul de a perfecționa mecanismul de confiscare a bunurilor infracționale, de a eficientiza pârghiile acestuia, dar în același timp de a oferi garanții persoanelor potențial afectate, transmite Ultimelestiri.md cu referire la ipre.md.
Într-un comunicat, Pavel Cazacu face refere la hotărârea în cauza Cosovan vs Republica Moldova
(nr. 2) pronunțată la 8 octombrie 2024 de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. „Plângerea se referă la confiscarea unei sume de bani de la reclamant, deși urmărirea penală împotriva acestuia a fost încetată ca urmare a intervenirii termenului de prescripție”.
Astfel, juristul menționează că problema esențială este că „această confiscare a avut loc în absența unei condamnări penale, ceea ce a determinat Curtea să analizeze cazul prin prisma articolului 6§2 din Convenție, care garantează prezumția de nevinovăție. Analizând legislația internă cu privire la confiscarea specială, dar și raționamentul instanțelor interne, CtEDO a constatat următoarele aspecte: în primul rând, aplicarea confiscării speciale nu se echivalează cu o pedeapsă penală. În al doilea rând, prevederile Codului penal cu privire la confiscare se aplică bunurilor și au ca scop prevenirea utilizării bunurilor provenite din activități ilegale; în al treilea rând, evaluarea originii ilicite a banilor în acest caz s-a bazat pe probe colectate în cursul urmăririi penale, dar nu pe presupuneri.
Constatările Curții în acest caz prezintă relevanță sporită pentru organele de drept, atât de perspectiva naturii juridice a confiscării, cât și pentru valoarea argumentelor aduse de acestea în procesul de aplicare a confiscării”, explică membrul IPRE.
Totodată, în baza acestor constatări, juristul atrage atenția asupra faptului că Curtea a respins plângerea reclamantului cu un vot la limită de patru voturi pro și trei împotriva, o situație rar întâlnită și care reflectă examinarea unei probleme complexe.
„Majoritatea a considerat că aplicarea confiscării speciale nu echivalează cu o recunoaștere a vinovăției reclamantului, respectiv prezumția de nevinovăție nu a fost încălcată[1]. Ceilalți 3 judecători ai Curții au avut o opinie separată, interpretând legislația națională într-o manieră diferită și acordând o atenție sporită limbajului utilizat în deciziile instanțelor naționale. Aceștia au menționat că expresiile utilizate de judecători și procurori, în special sintagmele: „venitul … obținut de [reclamant] ca urmare a infracțiunii” și „bani obținuți ca urmare a infracțiunii”,sugerau implicit că reclamantul ar fi fost vinovat de comiterea infracțiunii”, mai spune Pavel Cazacu.
Reeșind din această interpretare a legislației, juristul menționează că este strict necesar perfecționarea cadrului normativ al Republicii Moldova.
„Considerăm că astfel de modificări sunt necesare pentru a asigura previzibilitatea și certitudinea legii penale referitor la mecanismul confiscării speciale”, zice Cazacu.
Ce fac autoritățile pentru a îmbunătăți mecanismul de confiscare?
În temeiul Programului național de recuperarea bunurilor infracționale pentru anii 2023-2027, a Planului de măsuri pentru limitarea influenței excesive a intereselor private asupra vieții economice, politice și publice (de-oligarhizare), a fost inițiată procedura de modificare a mai multor prevederi normative conexe procesului de recuperare a bunurilor infracționale.
Aceste documente de politici publice au fost adoptate de către autorități ca urmare a recomandării Comisiei Europene cu privire la necesitatea „actualizării strategiei de recuperare a activelor provenite din săvârșirea de infracțiuni și instituirea unui nou mecanism de recuperare a activelor”.
