Documentul a fost depus în cadrul celui de-al patrulea ciclu al Evaluării Periodice Universale (UPR). Situația din Republica Moldova urmează să fie examinată de Grupul de lucru UPR în cadrul celei de-a 54-a sesiuni, programată pentru lunile ianuarie și februarie 2027, transmite Ultimelestiri.md.
Raportul analizează evoluțiile înregistrate după evaluarea din 28 ianuarie 2022 și vizează șapte domenii: privarea ilegală de libertate și relele tratamente, militarizarea și supravegherea populației, acordarea cetățeniei ruse, drepturile copiilor într-un sistem educațional militarizat, libertatea de exprimare și accesul la informații, drepturile de proprietate și condițiile socio-economice, precum și pregătirea autorităților constituționale pentru consecințele ocupației.
Promo-LEX și FIDH constată că situația drepturilor omului s-a degradat vizibil de la evaluarea precedentă. Organizațiile amintesc că Federația Rusă a încetat, în septembrie 2022, să mai fie parte la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar victimele din regiune au pierdut astfel principalul mecanism internațional la care puteau apela împotriva statului care exercită controlul efectiv asupra teritoriului.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit încă în 2004, în cauza „Ilașcu și alții”, că regiunea se află sub autoritatea efectivă sau, cel puțin, sub influența decisivă a Federației Ruse. În același timp, Republica Moldova are obligația de a folosi toate mijloacele juridice și diplomatice disponibile pentru protejarea populației.
Potrivit raportului, Freedom House a acordat regiunii, în 2026, un scor de 16 puncte din 100 în privința libertății. Rezultatul este cu opt puncte mai mic decât cel înregistrat în 2017 și se apropie de scorul Federației Ruse, de 12 puncte.
Organizațiile susțin că privarea de libertate este folosită de regimul de la Tiraspol ca instrument de presiune. La 1 ianuarie 2026, în închisorile din regiune se aflau 1.325 de persoane, ceea ce reprezintă 296 de deținuți la 100.000 de locuitori – o rată de peste două ori mai mare decât media statelor membre ale Consiliului Europei.
Chiar și raportul pentru 2025 al așa-numitului ombudsman de la Tiraspol ar recunoaște că drepturile deținuților nu pot fi asigurate. Pentru întreținerea unei persoane încarcerate sunt cheltuiți zilnic echivalentul a 9,07 dolari, mai puțin de jumătate din suma alocată pe malul drept al Nistrului. La începutul anului 2026, doar 42 dintre cele 76 de posturi medicale din sistemul penitenciar al regiunii erau ocupate.
Raportul prezintă și mai multe cazuri de detenție ilegală. Evghenii Pancioha ar fi fost răpit în 2018 de reprezentanții așa-numitului minister al securității de stat și condamnat la 13 ani de închisoare pentru pretinsă „trădare”.
Potrivit organizațiilor, acesta trăiește cu HIV, hepatită virală, tulburări neurologice și o afecțiune vasculară periferică. În detenție a suferit un accident vascular cerebral, iar singurul tratament primit cu regularitate ar fi fost distribuit de angajați fără pregătire medicală.
Un alt caz este cel al lui Emilian Ceban, care avea 18 ani în 2022, când a refuzat să semneze un contract de zece ani cu structurile militare ale regimului. Ulterior, acesta a fost acuzat de „trădare” în baza unei conversații online inițiate de un ofițer al structurii de securitate de la Tiraspol, care s-ar fi prezentat drept jurnalist.
În mai 2026, la câteva ore după declarațiile publice ale președintelui Parlamentului de la Chișinău despre cazul său, tânărul a fost plasat pentru 15 zile în izolator. Promo-LEX califică măsura drept represalii.
Potrivit raportului, celula folosită pentru asemenea pedepse are aproximativ un metru lățime și doi metri și jumătate lungime, nu are fereastră, iar patul metalic este coborât doar șase ore pe zi. În restul timpului, deținutul ar fi obligat să stea pe o podea pe care gardienii ar turna intenționat apă.
După transmiterea raportului, administrația de la Tiraspol i-a eliberat pe Evghenii Pancioha și Emilian Ceban. Primul a petrecut opt ani în detenție ilegală, iar cel de-al doilea – patru ani.
Raportul menționează și cazul lui Mihai Ermurachi, în vârstă de 74 de ani, care a petrecut 26 de luni în detenție pentru afirmații făcute într-o discuție privată. Acesta a fost acuzat după ce l-ar fi numit „marionetă” pe liderul de la Tiraspol, Vadim Krasnoselski.
Promo-LEX și FIDH atrag atenția și asupra extinderii supravegherii populației. Din februarie 2026, orice modificare a stării civile a bărbaților cu vârste cuprinse între 16 și 65 de ani este raportată lunar către așa-numitele comisariate militare. Din luna mai, obligația se aplică și femeilor de până la 50 de ani aflate în evidența militară.
Alerta „teroristă” de nivel galben, introdusă în aprilie 2022, este prelungită o dată la trei luni. Potrivit organizațiilor, măsura alimentează permanent discursul privind existența unei amenințări externe.
Raportul abordează și acordarea cetățeniei ruse locuitorilor regiunii. La 15 mai 2026, Vladimir Putin a semnat un decret care simplifică această procedură, după modelul aplicat în teritoriile ocupate din Ucraina și Georgia.
Decretul îi vizează în mod explicit și pe copiii orfani, care adesea nu sunt documentați de autoritățile constituționale. Organizațiile avertizează că acest lucru îi expune și mai mult riscului de recrutare militară.
Un capitol distinct este dedicat militarizării și îndoctrinării copiilor. Din cele 342 de instituții de învățământ controlate de administrația de la Tiraspol, doar opt predau în limba română.
Potrivit raportului, grădinițele organizează activități în care sunt folosite simboluri rusești și sovietice, uniforme de camuflaj și arme de jucărie și sunt reconstituite scene de război. La un festival organizat pe 8 mai 2026 au participat 2.790 de preșcolari și elevi.
În februarie 2026, Școala Militară „Suvorov” din Tiraspol avea 266 de copii înrolați, începând cu vârsta de 11 ani. În lunile mai și iunie, primii copii din regiune au fost trimiși în tabăra „Artek” din Crimeea ocupată, instituție sancționată de Uniunea Europeană pentru rolul său în deportarea și reeducarea copiilor ucraineni. Tot în luna mai, administrația de la Tiraspol a reactivat public mișcarea pionierească sovietică.
Organizațiile semnalează și restrângerea libertății de exprimare. În iunie 2026, Vadim Krasnoselski a inițiat interzicerea folosirii denumirii „Transnistria” în orice limbă. Persoanele care ar utiliza termenul riscă amenzi sau arest de până la 15 zile.
Structura de securitate de la Tiraspol a publicat o listă cu 19 platforme media, inclusiv redacții independente de pe malul drept al Nistrului, și a avertizat populația să nu le transmită informații. Totodată, un proiect de „lege” prevede amenzi pentru insulte publicate pe internet și stabilește răspunderea începând cu vârsta de 14 ani.
Presiunile asupra populației au loc pe fundalul unei crize economice profunde. Potrivit raportului, deficitul bugetar al regiunii reprezintă 49,3% din cheltuieli, iar finanțarea pentru imunizări și asistență oncologică a fost redusă cu 75%. Numai în anul 2025, peste 20.000 de persoane au ieșit din câmpul muncii.
În baza a două cărți albe publicate în 2026, Promo-LEX și FIDH concluzionează că autoritățile constituționale nu sunt pregătite pentru consecințele ocupației. Deși reintegrarea este declarată un obiectiv strategic, ar lipsi o politică publică integrată pentru înfăptuirea justiției și protejarea victimelor.
De asemenea, Legea nr. 137/2016 nu ar acoperi necesitățile persoanelor eliberate din detenția ilegală.
Cele două organizații propun statelor membre ONU 14 recomandări pentru Republica Moldova. Printre acestea se numără folosirea tuturor pârghiilor juridice și diplomatice pentru eliberarea imediată a persoanelor deținute ilegal și crearea unui mecanism de recunoaștere și sprijinire a victimelor abuzurilor.
Autoritățile sunt îndemnate să includă o componentă verificabilă privind respectarea drepturilor omului în orice discuție despre livrările de energie către regiune, să documenteze sistematic militarizarea copiilor și să adopte o strategie pentru reintegrarea lor educațională.
Promo-LEX și FIDH recomandă, de asemenea, ca Republica Moldova să prezinte, la jumătatea ciclului Evaluării Periodice Universale, un raport despre măsurile întreprinse.
