În piețele din Chișinău, roșiile moldovenești se găsesc doar la câteva tarabe, în timp ce majoritatea produselor provin din Turcia și Albania. Prețul unui kilogram de tomate autohtone se menține în jurul valorii de 45 de lei, transmite Ultimelestiri.md cu referire la tv8.md.
„Toate sunt aduse. Albania, Turcia. Sunt mulțumiți cumpărătorii până vor ieși ale noastre. Se cumpără câte două-trei roșii, nu mai mult”, spune un vânzător.
Consumatorii pun situația pe seama condițiilor meteorologice din această primăvară.
„Prea multă ploaie a fost și de aceasta și prețul este mai mare, iar producția moldovenească a ieșit mai târziu pe piață”, afirmă un cumpărător.
Producătorii susțin că investițiile necesare pentru cultivarea tomatelor în sere sunt tot mai mari.
„Multă cheltuială la ele, în seră, de făcut focul, lumina se cheltuie. La toți li se pare că e scump, dar lucrul este și mai scump. Cât de puțini, dar sunt cumpărători. Cine are bani vine și cumpără”, spune un agricultor.
În pofida concurenței produselor de import, cumpărătorii continuă să prefere roșiile cultivate în Republica Moldova.
„Ale noastre moldovenești sunt cele mai gustoase. De ce oamenii aduc turcești? În sate oamenii lucrează, dar unde să le vândă?”, se întreabă un cumpărător.
În satul Dubăsarii Vechi din raionul Criuleni, considerat de mulți drept „patria roșiilor moldovenești”, munca în sere este în plină desfășurare. Pentru numeroase familii, cultivarea legumelor reprezintă principala sursă de venit.
„De mici ne ocupăm cu asta. Dacă nu aș mai face și asta, cu pensia noastră, ce să ne ajungă? Abia am început să vindem, cu șapte-opt lei kilogramul. Este ieftin și nu ne ajunge”, spun doi agricultori din localitate.
Soții Aștifeni, care cultivă roșii de zeci de ani și le comercializează personal la Piața Centrală, afirmă că cea mai mare problemă rămâne lipsa piețelor de desfacere.
„Am ajuns și pe la Otaci cu roșii, pe la Hâncești, Călărași, prin Ucraina când era Uniunea Sovietică. Sunt aduse multe de peste hotare. Noi creștem sezonier, doar pe timp de vară. Orice copeică pe care o facem, întâi o dăm pe peliculă, pe lemne, pe picurătoare și rămâi cu nimic”, spun agricultorii.
În familia Speianu, întreaga gospodărie participă la lucrările din sere. Chiar și copiii contribuie la îngrijirea culturilor.
„Ajut la ce îmi spune mama: rup frunzele, prășesc, fac diferite lucrări. După școală și activități vin și lucrez în seră”, povestește Anastasia Speianu.
Cu toate acestea, investițiile mari și profiturile reduse îi determină pe mulți să ia în calcul plecarea peste hotare.
„Avem în jur de 10 sere, dar nu am plantat în toate, pentru că investițiile sunt foarte mari. Cât investim, atât scoatem și iar investim. Este foarte greu”, afirmă tânăra agricultoare.
Există însă și exemple inverse. Ion Rebeja, un tânăr de 27 de ani, s-a întors din Marea Britanie pentru a dezvolta o afacere agricolă în Republica Moldova.
„Am decis să muncesc la mine în țară și chem cât mai mulți oameni să revină acasă. În 20 de ari de sere muncesc singur. Pentru a avea această roadă frumoasă începem sezonul de la 1 februarie. Este multă muncă, dar merită”, spune agricultorul.
Autoritățile locale confirmă că numărul legumicultorilor scade de la an la an, principalele cauze fiind migrația și dificultățile de comercializare a producției.
„Sperăm ca reformele anunțate să ofere mai multe oportunități și acces la surse de finanțare pentru micii antreprenori”, a declarat viceprimarul satului Dubăsarii Vechi, George Borș.
Potrivit datelor din sector, în ultimii ani importurile de roșii au depășit constant 18.000 de tone anual. În sezonul rece, ponderea tomatelor de import ajunge la 85-90%, principalii furnizori fiind Turcia, Țările de Jos, Spania și Belgia.
