Născut pe 2 februarie 1919, în localitatea Drăgușenii Noi din România Mare, într-o familie de intelectuali, Constantin Cojocaru a fost unul dintre cei opt copii ai Elenei și ai lui Vasile Cojocaru, dintre care doar doi au supraviețuit. Visul său de a urma o carieră academică a fost spulberat de realitățile dure ale vremii: a renunțat la studii pentru a-și sprijini familia și, în 1942, la doar 23 de ani, a fost înrolat în Armata Română ca radiotelegrafist pe Frontul de Răsărit, transmite Ultimelestiri.md cu referire la tvrmoldova.md.
„Doi ani și cinci luni am fost pe teritoriul inamicului”, își amintește veteranul, cu luciditate și mândrie. Potrivit fiicei sale, Ludmila Lozan, datorită aptitudinilor sale excepționale, a fost selectat împreună cu încă un basarabean în elita radiotelegrafiștilor. Cunoștințele sale de limba rusă l-au ajutat să intercepteze conversațiile inamicului, furnizând informații prețioase superiorilor militari.
În pofida greutăților războiului, Constantin Cojocaru a rămas un om disciplinat, lucru care i-a permis să-și păstreze spiritul viu. În 2018, cu ocazia Centenarului Marii Uniri, a fost invitat la Iași, iar memoria i-a ghidat pașii pe vechile locuri de front. Își amintește și de întâlnirea cu viitorul rege Mihai, pe când avea doar 14 ani, și de admirația comună pentru automobile, pasiune care l-a însoțit toată viața.
Viața lui nu s-a liniștit odată cu încheierea războiului. După 1944, când România a întors armele împotriva Germaniei, a luptat de partea sovieticilor. Trei ani mai târziu, în 1949, a fost arestat și deportat în Siberia, fiind acuzat că este „chiabur”. Soția sa, însărcinată cu prima lor fiică, a fost și ea arestată, iar fiica lor, Ludmila, s-a născut în vagonul înghețat care o ducea în exil. Familia a fost reunită abia în 1958, cu ajutorul Crucii Roșii și al rudelor din România.
Întors acasă, Constantin Cojocaru și-a reconstruit viața de la zero, muncind ca șofer.
„Niciun capăt de ață nu era adus din altă parte în casă”, își amintește fiica sa, subliniind principiile de viață ferme pe care le-a respectat.
Astăzi, el este nu doar cel mai vârstnic cetățean al Republicii Moldova, ci și un simbol viu al istoriei. În 2024, președintele României, Klaus Iohannis, i-a oferit Crucea Națională „Serviciul Credincios”, clasa a III-a, cu însemn de pace, pentru militari.
Totuși, Constantin Cojocaru mai are un vis: „Poate n-oi muri și s-ar face Unirea. M-am născut în România Mare, vreau să mor tot în România Mare.”
