„De la bun început mi-a fost foarte greu, foarte greu, mă temeam că nu mă voi descurca, dar m-am deprins, m-a ajutat și lumea și m-am descurcat. Cel mai greu în primele zile mi-a fost, ca tata nu știam nici la fete, nici cu mâncarea, asta mi-a fost cel mai greu. Fata mi-a lăsat-o de nouă luni și băiatul de doi ani și ambii mâncau din biberon, mi-a fost foarte greu, seara la culcare plângea ba unul, ba altul”, a declarat Alexandru Pușcaș, tata, transmite Ultimelestiri.md cu referire la tvn.md.
În primele luni, nu a putut merge la serviciu. Copiii aveau nevoie permanent de el, iar Alexandru nu avea cu cine să-i lase. Sprijinul oamenilor din sat și al asistenței sociale l-a ajutat să depășească cele mai dificile momente.
Alexandru Pușcaș, tata: „Nu mă puteam duce la lucrul, stăteam doar cu copiii acasă. La început oamenii, după asistența socială mi-a făcut ajutor și oamenii m-au ajutat. Greutatea, totul de aici se învață. Și hainele și împletitul, dar m-am învățat cu timpul.”
Anii au trecut, iar copiii au crescut. Odată cu ei, au crescut și grijile. Fiecare are propriul caracter, propriile nevoi și propriile probleme, iar Alexandru recunoaște că rolul de părinte devine tot mai complex.
Alexandru Pușcaș, tata: „La băieți eu mă descurc mai ușor, mai greu este la fete. Este foarte greu. Încetișor – încetișor, m-am deprins. Pe acasă, școală, grădiniță îi duc, cu ei când eram mic, acum este mai puțin timp.”
Ulterior, Alexandru a reușit să se angajeze la primăria din sat, iar recent s-a recăsătorit. Chiar și așa, programul său a rămas construit în jurul copiilor: micul-dejun, școala, grădinița, treburile gospodărești și puținele momente de joacă.
Alexandru Pușcaș, tata: „De la primărie, au zis că au nevoie și dacă doresc să lucrez acolo și eu am acceptat. Mă trezeam, le făceam ceai, le puneam la masă, îi scăldam, totul de ce era nevoie, mai stăteam și mă jucam cu dânșii, dar după îi lăsăm și mă apucăm de lucru, altă ieșire nu era.”
Pentru copii, cel mai important nu a fost că tatăl lor știa să facă totul perfect, ci faptul că a fost mereu prezent.
Diana Pușcaș, fiica: „Este foarte bun, amabil, ne-a învățat să fim buni cu toți oamenii, să fim cuminți. De la început a fost greu, dar acum este ușor. Este ca un fel de mamă.”
Reprezentanții administrației locale spun că Alexandru este un tată responsabil și implicat, care a reușit să le ofere copiilor stabilitate, în pofida tuturor dificultăților.
Natalia Bulgac, asistentă socială, s. Sănătăuca, Florești: „La moment activează la noi în localitate, la primărie ca muncitor, este angajat în câmpul muncii oficial. Se vede un tată prezentabil, este un tată grijuliu, are grijă de copiii, ei sunt permanent îmbrăcați, curați, hrăniți.”
Prezența tatălui în viața copiilor înseamnă mai mult decât sprijin material. Înseamnă timp, grijă, răbdare și implicare în fiecare etapă a creșterii lor. Un tată prezent poate oferi siguranță, încredere și echilibru, iar relația construită zi de zi poate influența profund dezvoltarea emoțională și educația copiilor.
