Unii respondenți spun că ar susține reunirea, invocând limba comună, cultura, istoria și legăturile de familie dintre cele două maluri ale Prutului, transmite Ultimelestiri.md cu referire la ziar.md.
„Eu personal, cu mâinile și cu picioarele. Cred că altă ieșire nu-i. Aceeași limbă, aceeași cultură. Eu cred că asta e a noastră. Sângele apă nu se poate face”, a spus unul dintre bărbații întrebați.
O altă persoană a declarat că ideea unirii a fost prezentă în familia sa încă din anii ’90 și că o vede ca pe o apropiere firească, inclusiv prin istoria și cultura comună.
„Prin istoria comună, prin arta comună, prin scriitori, poeți și mulți alți oameni de valoare, cred că este un lucru pozitiv”, a spus aceasta.
Mai mulți oameni au legat subiectul de siguranță și stabilitate, în contextul regional actual.
„Eu sunt pentru, pentru că avem siguranță, poate fi și stabilitate. Din punct de vedere al securității naționale, cred că este binevenită”, a menționat o respondentă.
Un alt bărbat a spus că o eventuală unire ar însemna o țară mai mare și mai puternică.
„Am fi o țară mai mare, mai puternică. Aceeași limbă, ieșire la mare. Nu-s specialist în asta, dar cred că numai bine. Nimic rău”, a spus acesta.
Au existat însă și opinii împotrivă. Unii respondenți au spus că Republica Moldova ar trebui să rămână stat independent și să nu renunțe la acest statut.
„Eu consider că Moldova trebuie să fie un stat independent. Nu trebuie de inventat nimic. Istoria v-a dat această șansă”, a spus o femeie.
O altă persoană a vorbit despre experiențele dureroase ale familiei sale din trecut și a spus că nu susține unirea, nici influența României, a Statelor Unite sau a Uniunii Europene asupra Republicii Moldova.
Unii dintre cei întrebați cred însă că, înainte de orice discuție despre unire, prioritatea Republicii Moldova trebuie să rămână integrarea europeană.
„Republica Moldova și-a asumat mai multe responsabilități în contextul integrării în Uniunea Europeană și cred că acestea ar trebui să fie o prioritate”, a spus un respondent.
În același timp, au fost și voci care au afirmat că subiectul unirii este discutat prea puțin și, de multe ori, este prezentat prin argumente care sperie oamenii.
„Eu văd asta și ca parte a reîntregirii culturale și istorice. Fiind o țară atât de mică, între două lumi, cred că am fi mult mai în siguranță, mai puternici. Cred că sunt beneficii din ambele părți. Pur și simplu oamenii vorbesc prea puțin despre asta”, a spus o respondentă.
Subiectul unirii Republicii Moldova cu România are rădăcini istorice profunde. Pe 27 martie 1918, Sfatul Țării a votat unirea Basarabiei cu România, aceasta devenind prima provincie istorică unită cu Regatul României. Spre sfârșitul aceluiași an, procesul a continuat cu celelalte provincii românești, fiind creată România Mare.
Unirea a avut loc într-un context regional tensionat, după prăbușirea Imperiului Rus și după o perioadă de instabilitate în Basarabia. În Actul Unirii, Sfatul Țării invoca dreptul istoric și dreptul de neam, precum și principiul potrivit căruia popoarele trebuie să-și decidă singure viitorul.
Efectele Unirii au fost anulate pe 28 iunie 1940, când Basarabia a fost anexată de URSS, în baza pactului Ribbentrop-Molotov. De atunci, tema unirii a rămas una sensibilă și puternic dezbătută în societate, fiind privită diferit de cetățeni – pentru unii, ca o revenire la rădăcini istorice și culturale, pentru alții, ca un subiect care ridică întrebări legate de identitate, independență și viitorul Republicii Moldova.
