Sfântul Ioan Botezătorul este ultimul prooroc al Vechiului Testament și, totodată, cel care face legătura cu Noul Testament. Este cel care s-a învrednicit să pregătească venirea Mântuitorului printre oameni, mărturisindu-L drept răscumpărător al păcatelor întregii lumi, fapt pentru care este numit Înaintemergătorul Domnului, transmite Ultimelestiri.md cu referire la observatorul.md.
„Nu s-a ridicat între cei născuți din femei unul mai mare decât Ioan Botezătorul”, ne spune despre el Sfânta Scriptură, Iar Biserica îl numește în imnografia ei: „temeiul proorocilor” și „cel mai mare dintre prooroci.”
Biserica Ortodoxă serbează de obicei ziua morții sfinților. Numai Maica Domnului și Sfântul Ioan Botezătorul fac excepție de la această regulă; ei au privilegiul de a li se sărbători atât zămislirea și nașterea, cât și alte evenimente din viața lor (ca Bunavestire, Aflarea capului Sfântului Ioan Botezătorul).
Sărbătoarea Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul are un temei biblic, pentru că evenimentul amintit este consemnat de Sfântul Evanghelist Luca cu amănunte în Evanghelia Sa. Nașterea aceasta a avut loc cu șase luni înainte de cea a Domnului Iisus Hristos. Sărbătoarea apare atestată documentar în secolele IV-V, când se fixează definitiv și data Crăciunului.
Sfântul Ioan Botezătorul s-a născut în cetatea Orini, în familia preotului Zaharia. Elisabeta, mama sa, era descendentă a seminției lui Aaron. Nașterea prorocului Ioan a fost vestită de către îngerul Gavriil lui Zaharia, în timp ce acesta slujea la templu. Pentru că nu va da crezare celor vestite de îngerul Gavriil, Zaharia va rămâne mut până la punerea numelui fiului său.
O lungă perioadă din viața Sfântului Ioan Botezătorul nu prea este cunoscută. Se știe că s-a retras în pustiu, unde a dus o viață de aspre nevoințe, până în momentul în care a primit poruncă să înceapă să predice. Rolul lui Ioan nu a fost numai acela de a pregăti poporul pentru venirea lui Hristos, ci și acela de a-l descoperi lumii ca Mesia și Fiul lui Dumnezeu.
Sărbătoarea Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul, se pare că a fost instituită, după unii cercetători, spre a înlocui sărbătorile păgâne, cu caracter agricol sau naturist.
În calendarul popular, ziua de 7 iulie este cunoscută sub denumirea de Sânziene sau Drăgaica. Legenda spune că Sânzienele sunt niște fete foarte frumoase, care trăiesc prin păduri sau pe câmpii, iar atunci când se prind în horă „dau puteri” deosebite florilor și ierburilor, care devin plante de leac. În popor se mai spune că în noaptea de Sânziene, zânele coboară pe pământ și tămăduiesc bolnavii și împart rod holdelor.
În unele regiuni ale țării încă se mai amintește de obiceiul Făclia de Sânziene, torța aprinsă în Noaptea de Sânziene. Pe înserate, feciorii se adună în vârful dealului, unde își aprind făcliile, dansează și trec torțele pe sub picioare. Când făcliile dau să nu mai ardă bine, junii satului coboară cu ele spre sat, dând ocoale grădinilor și livezilor, înfigându-le apoi în mijlocul lor. Acest obicei transmite bucuria oamenilor pentru izbânda căldurii și a soarelui asupra frigului, reprezentând un semn al fertilității și al bunăstării.
