"Efectiv, va considera că prin agresivitate va obţine ceea ce doreşte. Disciplinarea copilului prin intermediul pedepselor fizice va face ca acesta să devină fie o persoană care va recurge des la violenţă, fie va deveni o persoană foarte retrasă, inhibată, anxioasă. Agresivitatea copilului nu se stinge tot prin agresivitate", a explicat Cristian Grigore, psiholog clinician în cadrul Centrului de Sănătate Mintală "Dr. Ghelerter" Iaşi, transmite Ultimelestiri.md cu referire la stirileprotv.ro.
În opinia specialistului, mediul familial joacă un rol crucial în dezvoltarea comportamentului copiilor.
Un aspect adesea trecut cu vederea, afirmă Cristian Grigore, este importanţa calităţii timpului petrecut cu copiii. În loc de daruri sau promisiuni, subliniază psihologul, un dialog constant şi o conexiune emoţională pot preveni acumularea de tensiuni care duc la agresivitate fizică sau verbală.
"Unul dintre limbajele iubirii dintre părinţi şi copil este timpul petrecut împreună. Când părinţii stau în aceeaşi încăpere cu copilul, dar atenţia lor este înspre cu totul altceva decât asupra lui, nu este un timp petrecut împreună. Dacă tatăl se uită la TV şi mama citeşte o carte, iar copilul se joacă, nu înseamnă că este un timp intim de conectare între membrii familiei. Timpul petrecut împreună presupune ca aceştia să comunice despre ei: nevoi, dorinţe, aşteptări, experienţe, temeri, frustrări. Din această perspectivă, mulţi copii se simt neglijaţi de către părinţi", afirmă Cristian Grigore.
Potrivit psihologului ieşean, cel mai adesea copilul caută să obţină atenţia părinţilor prin comportamente pozitive precum note bune la şcoală sau să fie cuminţi.
"Dacă părinţii neglijează eforturile depuse de copil, el se va simţi invizibil. Iar pentru a se remarca şi ieşi în evidenţă va creşte probabilitatea de a adopta comportamente agresive. Practic, violenţa copilului devine un strigăt că are nevoie de prezenţa conştientă a părinţilor în viaţa lui emoţională", explică psihologul.
Cristian Grigore avertizează că hărţuirea, remarcile dure şi chiar şi violenţa fizică pot deveni o constantă în viaţa multor elevi. În acest sens, spune acesta, studiile arată că victimele bullying-ului tind să dezvolte comportamente reactive, transformându-se, adesea, în agresori.
"Elevii care se simt adesea hărţuiţi, abuzaţi de unii dintre colegi, dezvoltă, de multe ori, comportamente violente ca reacţie la abuzurile suferite. Vor căuta să facă tot posibilul pentru a nu pierde din imaginea socială pe care şi-au construit-o, căci modul în care este perceput un copil de către colegi este unul esenţial în perioada pubertăţii şi adolescenţei", a precizat Cristian Grigore.
Însă şi apartenenţa la un grup sau tehnologia pot influenţa comportamentul individual, iar pentru a evita perpetuarea agresivităţii, cultura şcolară trebuie să combată astfel de manifestări.
"Pot fi colegi care îl încurajează să răspundă cu agresivitate la provocările care vin către el. Astfel, presiunea socială de a deveni agresiv, chiar dacă e cu intenţia de a se apăra de agresor, poate duce la exacerbarea acestei pulsiuni", afirmă psihologul.
În opinia sa, jocurile video violente, filmele care glorifică ura sau postările agresive de pe reţelele de socializare sunt stimuli care menţin o tensiune psihologică latentă care ar putea contribui la dezvoltarea unui comportament violent, mai ales în rândul celor mai vulnerabili.
"Expunerea la jocuri video şi filme agresive sau la postări pe reţelele de socializare care incită la violenţă şi ură, pot activa şi menţine o tensiune interioară care să ducă instant la agresivitate. La o mică remarcă a unui coleg, elevul care petrece mult timp pe tehnologie poate să nu mai fie capabil să-şi gestioneze furia. Se va confrunta cu o lipsă de empatie care îl va impiedica să înţeleagă cum propriile acţiuni îi afectează pe ceilalţi", spune Cristian Grigore.
În ceea ce priveşte reducerea violenţei şcolare, psihologul recomandă organizarea de programe de educaţie emoţională precum jocurile de rol despre empatie şi managementul conflictelor, pentru creşterea nivelului de inteligenţă emoţională prin conştientizarea şi gestionarea propriilor emoţii, precum şi conştientizarea şi gestionarea emoţiilor celorlalţi colegi, dar şi înţelegerea cauzelor comportamentului violent.
"Este important de analizat contextul familial şi stilul de parenting. Un părinte cu un stil de parenting foarte autoritar sau foarte permisiv va crea condiţii favorabile pentru exprimarea furiei într-o manieră toxică", a spus psihologul Cristian Grigore.
El subliniază şi importanţa unui climat şcolar sigur, motiv pentru care e important să fie implementate politici anti-bullying şi de promovare a unei comunicări non-violente, asertive, cât şi consilierea psihologică pentru copiii care manifestă agresivitate.
"În ceea ce priveşte atitudinea profesorului faţă de comportamentele agresive ale unui şcolar, este esenţial ca acesta să menţină o stare de calm şi stăpânire de sine şi, pe cât posibil, să evite corectarea copilului în prezenţa celorlalţi colegi. Preferabil este să aibă o discuţie în privat, să clarifice regulile şcolii, să îi insufle totodată ideea că profesorul îi este aliat nu adversar", a menţionat Cristian Grigore.
Acesta a punctat că reducerea agresivităţii şcolare necesită o abordare complexă ce implică familiile, şcolile şi reglementarea influenţei tehnologice.
"Profesorii şi elevii sunt tot mai conştienţi de prezenţa bullying-ului şi sesizează aceste acte. Chiar dacă în trecut pedeapsa fizică era o formă comună de control al agresivităţii, în prezent profesorii şi părinţii sunt descurajaţi să pedepsească fizic copiii. Însă nu trebuie să uităm că în prezent expunerea la tehnologiile cu un conţinut violent, formele de exprimare a stresului la copii pot fi mult mai diversificate. La asta contribuie şi scăderea interesului unor părinţi de a presăra un set de valori morale", a adăugat psihologul Cristian Grigore.
