„Tatăl meu a deschis ușa, iar după ușă erau polițiști care au întrebat: „Unde este soția ta?”. Tata i-a zis că mama îi dă de mâncare copilului.Au mers la mama și i-au zis să-și strângă lucrurile. Au dus-o la sectorul de poliție din Orhei, unde au fost aduși alți evrei”, povestește Georgeta Pronina, transmite Ultimelestiri.md cu referire la jurnaltv.md.
Evreii scoși cu forța din casă au făcut drum spre Dubăsari sau Soroca.
„Pe noi ne-am trimis la Soroca. Cei care nu aveau puteri să meargă erau împușcați. Bunica și bunicul au fost împușcați în pădurea din Cosăuți. În acea pădurea erau gropi cu var și morții erau aruncați în acea groapă”, povestește femeia.
După ce au ajuns la Soroca, oamenii au mers două zile până în apropiere de orașul Balta, unde au fost obligați să muncească în câmp. Din fericire, un soldat le-a permis să plece care și unde vrea.
„Mama a mers pe un câmp până a găsit o locuință. A ieșit stăpâna locuinței și a auzit că plânge un copil din tufiș. Ea s-a apropiat și m-a văzut pe mine, pe mama. Mama i-a spus să o ajute, că are copil mic, măcar ceva de mâncare și ceva schimburi, ca să pot să îmi schimbe hainele. Femeia a dus o cană cu lapte, o bucată de mămăligă și ceva haine”, a menționat Georgeta Pronina.
Ulterior, mama Georgetei, Maria Savici, a găsit o locuință în care a decis să rămână peste noapte.
„Era ora 3 sau 4, când mama a găsit o casă care a fost bombardată. Ea s-a gândit că poate să rămână acolo peste noapte, iar în zori va porni la drum. Au venit nemții și au început să verifice dacă este cineva în această casă. În acea casă mai erau câțiva copii și un bătrân. Cineva din soldați l-a împușcat pe bătrân, după care a văzut-o pe mama cu mine”, povestește femeia.
Soldații au luat-o pe femeie și au dus-o în primăria din localitate, unde a fost torturată. Apoi, au împușcat-o pe Georgeta Pronina în picior.
„El s-a apropiat de mama și i-a spus să deschidă gura. Au văzut că are dinți de aur. Unul a plecat după clește cu care se scot cuiele. A luat cleștele și a început să-i scoată proteze cu dinții. Ea și-a pierdut cunoștința și a căzut jos cu mine în brațe. Plângeam, iar soldații au dat ordin să mă liniștesc și m-au împușcat. El nu a nimerit în inimă, dar în picior”, spune Georgeta Pronina.
Soldații au primit ordin să arunce corpul copilei, însă aceasta a supraviețuit.
„O femeie m-a ascuns într-o încăpere și i-a spus mamei unde mă aflu. Fiecare îmi dădea ce putea de mâncare ca să supraviețuiesc. În 1946, când ne-am întors în Orhei, mi-au sos acest glonț din picior”, mai spune femeia.
După ce a revenit acasă, familia Savici a găsit doar patru pereți fără acoperiș… Potrivit Comunității Evreiești, în Republica Moldova sunt aproape 300 de persoane care au suportat Holocaustul.
