Un comitet internațional de experți din domeniile psihiatriei, audiologiei, neuroștiinței și psihologiei clinice a utilizat metoda Delphi pentru a ajunge la această definiție. În esență, au analizat sute de articole, urmând apoi patru runde de vot, revizuire și eliminare a unor informații, transmite Ultimelestiri.md cu referire la catine.ro.
Te deranjează zgomotele banale până la epuizare?
Primul pas a fost o analiză sistematică a literaturii: cercetătorii au extras peste 550 de declarații din 68 de surse diferite. În fiecare rundă, o declarație era inclusă în definiție doar dacă cel puțin 80% din comitet o aproba în forma propusă.
Rezultatul final a fost o definiție formulată astfel încât să poată fi folosită atât în cercetare, cât și în practică, descriind fenomenul drept „o tulburare caracterizată prin toleranță scăzută la sunete specifice sau la stimuli asociați acestora, care declanșează reacții emoționale, fiziologice și comportamentale puternice, care nu apar la majoritatea oamenilor”.
Studiul subliniază, de asemenea, că aceste reacții nu depind de volumul sunetului, ci de modelul, contextul și semnificația acestuia pentru individ. Cu alte cuvinte, nu zgomotul în sine este problemă, ci modul în care creierul îl interpretează.
Această definiție reprezintă un pas important în cercetare și în practica clinică, având în vedere că, până acum, studiile nu erau comparabile între ele din cauza utilizării unor criterii diferite, instrumente nevalidate și definiții contradictorii, spun cei de la Mindcraftstories.ro.
Deși în ultimii ani a atras tot mai mult interes științific, misofonia nu este recunoscută oficial în manualele de diagnostic. Cu toate acestea, cercetările recente sugerează că nu este vorba doar de o „idiosincrazie” sau o reacție exagerată, ci de un fenomen cu o bază neurobiologică.
Misofonia este tulburarea ascunsă din spate
Studii recente de imagistică cerebrală, precum un cercetare britanică din 2017 publicată în Current Biology, au identificat o hiperactivitate în cortexul insular anterior. Este o zonă a creierului responsabilă cu procesarea emoțiilor și a senzațiilor corporale. Această activitate crescută apare atunci când persoanele cu misofonie aud sunetele care le declanșează reacțiile. Practic, creierul lor „activează” circuitele de amenințare și dezgust. Vede zgomotele respective ca pe un pericol real, nu doar ca pe un sunet comun.
În plus, alte cercetări au identificat o conectivitate anormal de puternică între regiunile auditive și cele care controlează emoțiile. Ceea ce ar putea explica reacțiile disproporționate în fața sunetelor declanșatoare, arată cei de la Medlife.ro.
Psihiatrului Vlad Stroescu subliniază că situația nu este una specifică doar țării noastre. Misofonia nu este un diagnostic oficial nici în clasificarea OMS (ICD), nici în DSM, manualul Asociației Psihiatrice Americane.
Prevalența exactă a misofoniei nu este bine definită. Unele studii estimează că între 5 și 12% dintre oameni se confruntă cu diverse forme ale acestei sensibilități. Nu este vorba doar despre sunetele de mestecat. Pentru unii, declanșatorii pot fi respirația unei persoane, trasul nasului, ticăitul ceasului sau chiar anumite mișcări repetitive.
În ultimii ani, cercetătorii au început să identifice un fenomen înrudit, numit misokinezie. Se referă la o reacție intensă de disconfort, iritare sau anxietate declanșată nu de sunete, ci de mișcări repetitive. Printre acestea, ar fi legănatul piciorului. Deși cele două nu sunt identice, se consideră că împărtășesc mecanisme similare de hiperactivare a circuitelor cerebrale care controlează atenția și emoțiile.
