În esență, noua metodologie pornește de la ideea că tariful trebuie să reflecte mai corect cheltuielile reale ale transportatorilor și să ofere și protecție pasagerilor. Calculul se va face în lei per pasager/kilometru, pe baza costurilor din perioada precedentă și a unor indicatori standard, astfel încât tariful să acopere strict cheltuielile indispensabile pentru transportul regulat, plus o rentabilitate stabilită în metodologie, transmite Ultimelestiri.md cu referire la ziar.md.
Un element important este că tariful aprobat nu este o sumă „obligatorie”, ci un plafon maxim. Asta înseamnă că operatorii își pot stabili tariful pe ruta pe care o deservesc, dar fără să depășească plafonul calculat conform metodologiei. În același timp, ei pot aplica și tarife mai mici, dacă decid asta, după ce notifică autoritățile.
ANTA urmează să aprobe anual valorile componentelor din care se calculează tariful, după consultări cu transportatorii și autoritățile locale, iar consiliile raionale pot interveni printr-un coeficient de ajustare pentru rutele raionale. Acest coeficient poate varia, în funcție de situația fiecărei rute – dacă o localitate rămâne fără transport regulat, dacă fluxul de pasageri este mic, dacă distanțele sunt scurte sau dacă numărul de călători diferă mult între ore și zile.
Tarifele urmează să fie ajustate anual pornind de la prețul mediu la motorină din perioada precedentă, iar aplicarea lor începe, de regulă, din prima zi a lunii următoare după notificare. În lipsa notificării, se aplică tariful recomandat calculat de ANTA.
Documentul prevede și situații excepționale. Dacă un transportator susține că tariful plafon nu îi acoperă costurile reale pentru o rută, acesta poate cere un tarif mai mare, însă majorarea nu poate depăși 20% peste plafon și trebuie justificată prin acte. Autoritatea competentă examinează dosarul și poate aproba, respinge sau admite parțial cererea, inclusiv printr-un mecanism de subvenționare prevăzut de Codul transporturilor rutiere.
Metodologia introduce și reguli de informare pentru pasageri. Operatorii trebuie să notifice autoritățile, autogările și platformele de vânzare a biletelor despre tariful aplicat. Totodată, în fiecare vehicul care circulă pe rute regulate trebuie să fie afișat un anunț cu tariful valabil.
Mai mult, metodologia propusă prevede acumularea veniturilor necesare pentru reînnoirea parcului de autobuze. Aceasta poate duce la îmbunătățirea condițiilor de transport și la creșterea gradului de confort pentru pasageri, ceea ce va avea un impact pozitiv asupra experienței de călătorie și, implicit, asupra gradului de satisfacție a utilizatorilor.
Separat, documentul clarifică și situațiile în care se achită suplimentar pentru bagaje. Pentru bagajele care depășesc limitele admise, se aplică un tarif de 5% din tariful rutei pentru fiecare kg și/sau unitate de volum care depășește norma, conform Regulamentului (HG 854/2006). Bagajele care se încadrează în limite nu se taxează suplimentar.
Conform informațiilor din Programul de transport, accesul populației la servicii este realizat prin intermediul a 2.055 rute (5.772 curse) de transport rutier de persoane prin servicii regulate dintre care: –
- 695 de rute (2627 curse) raionale (34%);
- 945 de rute (2668 curse) interraionale (46%);
- 415 rute (477 curse) internaționale (20%).
Potrivit datelor Biroului Național de Statistică, în ultimii ani, transportul rutier a deservit anual între 8 și 10 milioane de pasageri prin curse regulate. Această scădere față de anii anteriori se datorează, în mare parte, modificărilor demografice și migrației, precum și pandemiei COVID19, care a afectat mobilitatea.
Conform datelor disponibile de la Agenția Națională Transport Auto (ANTA), în 2024, erau 765 de operatori de transport rutier prestează servicii de transport rutier de persoane prin servicii ocazionale/regulate, care dețin circa 6.676 de autocare, dintre care:
- până la 10 ani – 676 de unități (10%);
- de la 10 ani până la 20 de ani – 2.778 de unități (42);
- de la 20 de ani până la 30 de ani – 2.654 de unități (40%);
- peste 30 de ani vechime – 566 de unități (8%).
Majoritatea operatorilor de transport sunt companii mici și mijlocii, care dețin flote relativ reduse de vehicule. Totuși, există și câțiva operatori mari care oferă servicii la scară națională și internațională. Operatorii mari controlează o parte a pieței, însă competiția este relativ fragmentată datorită prezenței numeroaselor companii mici.
