Ruta strategică de transport gaze, care leagă Grecia, Bulgaria, România, Republica Moldova și Ucraina, gândită inițial să devină principala cale de transport a gazelor naturale și LNG american către Ucraina și alte state, riscă să piardă interesul investitorilor, scrie Energy Press din Grecia, transmite Ultimelestiri.md cu referire la mold-street.com.
Cine sau ce blochează proiectul
Astfel licitațiile din decembrie 2025, menite să asigure rezervarea capacității pentru Ruta 1, Ruta 2 și Ruta 3, s-au soldat cu un rezultat neașteptat: aproape niciun trader sau furnizor nu a participat.
Aceasta în pofida faptului că unele state precum Republica Moldova și România au fost nevoite să reducă tarifele la transportul de gaze, ca rutele să fie mai atractive.
Potrivit publicației, amenințarea este recunoscută de Ministerul Afacerilor Economice de la Atena, care însă dă vină pe anumite probleme birocratice dar și pe gestionarea nefericită a Bruxelles-ului.
„Problema, care amplifică norii cenușii asupra proiectului și care, pentru a fi înlăturată, se estimează că va necesita intervenția americană în cadrul Comisiei Europene, privește atitudinea acesteia din urmă, care, pe de o parte, recunoaște importanța sa geopolitică și, pe de altă parte, așa cum spun interlocutorii noștri, ridică obstacole și îi pune «pietre de poticnire»”, afirmă Energy Press.
Acest lucru se întâmplă în contextul în care Comisia continuă să exprime rezerve serioase cu privire la faptul dacă produsele create de Operatorii celor cinci țări ale rutei (Grecia, Bulgaria, România, Moldova, Ucraina), care vizează rezervarea de capacitate prin trei porți de intrare diferite pentru gazele naturale, sunt aliniate la cadrul de reglementare european.
Adică, atât așa-numita „Rută 1” (cu care investitorii pot rezerva capacitate către Ucraina prin Revithoussa și FSRU Alexandroupolis), cât și cele două produse speciale noi care au avut premiera în timpul ultimei licitații triple eșuate din 22 decembrie: „Ruta 2” (se referă exclusiv la GNL-ul importat prin FSRU Alexandroupolis și transportat în Bulgaria prin conducta IGB greco-bulgară, o parte cheie a Coridorului Vertical), cât și „Ruta 3”, care interconectează conducta TAP din Komotini, prin care gazul azer intră și el în IGB.
Paradoxul, așa cum comentează surse din Ministerul Energiei și Resurselor Minerale, este că aceeași Comisie care în iunie anul trecut s-a angajat, în cadrul acordului tarifar, să achiziționeze produse energetice americane în valoare de 750 de miliarde de dolari în următorii trei ani (2026-2028), subminează acum ceea ce semnase, fără a exista cel puțin deocamdată semne de schimbare a poziției sale.
Potrivit publicației elene, problema a fost evidențiată în mod emfatic luna trecută, când au apărut așteptările pentru o extindere a Coridorului Vertical. Capacitatea a fost refuzată solemn, adăugând pe lângă binecunoscutul produs „Ruta 1”, două noi, menite să crească transportul de cantități de gaze (în principal GNL american) către Ucraina.
Următoarele licitații și perspectivele proiectului
Planul pentru 2026 prevede licitații triple lunare până în martie, cu livrări către Ucraina până în aprilie. După această perioadă, Comisia Europeană intenționează să ajusteze produsele pentru a le aduce în concordanță cu reglementările europene. Însă incertitudinea persistă, iar traderii ar putea evita participarea dacă nu există claritate asupra legalității și stabilității produselor.
Succesul Coridorului Vertical depinde de mai mult decât infrastructură: predictibilitatea reglementărilor, claritatea tarifului de tranzit și competitivitatea în raport cu alte rute regionale sunt esențiale. România, ca parte integrantă a coridorului, trebuie să fie atentă la aceste aspecte pentru a nu pierde oportunitatea de a deveni un hub strategic pentru gazul destinat Europei Centrale și de Est.
