Cum lipsesc vocea, expresia feței și gesturile, încercăm să găsim alte indicii pentru a înțelege ce vrea să transmită celălalt. Uneori le găsim în lungimea mesajului, alteori în timpul de răspuns, într-un emoji sau chiar într-un banal punct pus la sfârșitul propoziției, transmite Ultimelestiri.md cu referire la descopera.ro.
Cercetătorii au descoperit că unele dintre aceste obiceiuri sunt asociate cu trăsături de personalitate sau cu felul în care oamenii gestionează relațiile. Asta nu înseamnă însă că putem afla personalitatea cuiva dintr-o conversație pe WhatsApp. Același „ok” poate însemna grabă, oboseală, iritare sau pur și simplu stilul obișnuit de a scrie al persoanei respective.
De ce analizăm atât de mult mesajele primite
Într-o conversație față în față avem la dispoziție mult mai mult decât cuvintele. Vedem expresia interlocutorului, îi auzim tonul și observăm pauzele sau gesturile.
Într-un mesaj, toate acestea dispar. În locul lor rămân punctuația, emoji-urile, lungimea răspunsului și timpul care trece până când acesta vine.
Din acest motiv, comunicarea digitală și felul în care oamenii încearcă să transmită emoții în scris au devenit subiecte de cercetare. Inclusiv utilizarea emoji-urilor a fost asociată în unele studii cu trăsături precum extraversiunea, agreabilitatea sau neuroticismul, deși rezultatele diferă în funcție de populația analizată și de context.
Un studiu publicat în Frontiers in Psychology, de exemplu, a găsit asocieri între trăsăturile de personalitate și motivele pentru care oamenii folosesc emoji-uri și stickere în conversațiile digitale.
Ce poate spune timpul în care răspundem
Probabil niciun detaliu al comunicării online nu este analizat mai mult decât timpul de răspuns.
Dacă cineva răspunde în câteva secunde, poate părea foarte interesat de conversație. Dacă răspunde după câteva ore, celălalt poate interpreta tăcerea ca lipsă de interes.
Cercetările despre atașamentul romantic arată însă o imagine mai nuanțată. Într-un studiu realizat pe 302 tineri aflați într-o relație, persoanele cu niveluri mai ridicate de atașament anxios își doreau să primească mesaje mai frecvent și tindeau să răspundă partenerului mai repede decât acesta le răspundea lor.
În cazul persoanelor cu niveluri mai ridicate de atașament evitant s-a observat tendința opusă: trimiteau mai puține mesaje partenerilor și aveau nevoie de mai mult timp pentru a răspunde.
Aceste rezultate descriu tendințe observate la nivelul unui grup, nu reguli după care poate fi analizată fiecare persoană. Cineva poate răspunde după cinci ore pentru simplul motiv că lucrează, conduce sau nu îi place să stea permanent cu telefonul în mână.
De ce „bine.” nu sună la fel ca „bine”
Un singur semn de punctuație poate schimba felul în care citim un mesaj.
În conversația obișnuită, punctul este un semn neutru. În mesajele foarte scurte, însă, poate căpăta și o funcție emoțională.
De aceea, pentru unele persoane: „Bine” și „Bine.” nu transmit exact același lucru.
A doua variantă poate părea mai rece, mai categorică sau chiar iritată, deși persoana care a scris-o poate să nu fi avut absolut nicio asemenea intenție.
Cercetările asupra comunicării digitale au arătat că oamenii folosesc tocmai asemenea detalii pentru a reconstrui tonul care lipsește din mesajele scrise.
Emoji-urile pot spune ceva despre personalitate?
Într-o anumită măsură, da, dar nu în sensul simplist în care un anumit emoji ar dezvălui automat o anumită trăsătură.
Cercetătorii au găsit corelații între felul în care oamenii folosesc emoji-uri și unele dimensiuni ale personalității. Un studiu realizat pe 312 participanți a arătat, de exemplu, că extraversiunea, agreabilitatea, neuroticismul și timiditatea erau asociate cu diferite motive și tipare de utilizare a emoji-urilor și stickerelor.
O altă cercetare, bazată pe un set foarte mare de mesaje publicate pe Twitter, a identificat, de asemenea, relații între trăsăturile de personalitate și tiparele de utilizare a emoji-urilor.
Explicația este destul de simplă: emoji-urile îndeplinesc o parte dintre funcțiile pe care, într-o conversație directă, le au mimica și gesturile. Un zâmbet, o inimă sau o grimasă pot preciza dacă o propoziție este afectuoasă, ironică sau spusă în glumă.
Ce legătură există cu stilul de atașament
Mesajele au devenit atât de importante în relațiile moderne încât cercetătorii au început să studieze inclusiv legătura dintre comunicarea digitală și stilurile de atașament.
Persoanele cu atașament anxios pot resimți mai puternic incertitudinea creată de lipsa unui răspuns și își pot dori un contact mai frecvent cu partenerul.
Persoanele cu trăsături de atașament evitant pot prefera, în medie, mai multă distanță și o frecvență mai redusă a mesajelor.
Dar aici apare una dintre cele mai frecvente greșeli din discuțiile despre relații de pe internet: un om care răspunde greu nu este automat „evitant”, iar cineva care trimite multe mesaje nu are automat atașament anxios.
Stilurile de atașament sunt concepte psihologice mult mai complexe și nu pot fi stabilite după câteva conversații pe telefon.
Contează mai mult schimbarea decât un mesaj izolat
Un singur răspuns scurt spune foarte puțin.
Mai relevant poate fi stilul obișnuit al unei persoane și felul în care acesta se modifică în timp. Dacă cineva care obișnuia să scrie frecvent începe să răspundă rar și foarte scurt, schimbarea poate fi observată, dar cauza ei nu poate fi dedusă numai din telefon.
Poate fi vorba despre relație, dar la fel de bine despre stres, oboseală, probleme personale, muncă sau pur și simplu despre dorința de a petrece mai puțin timp online.
Cu alte cuvinte, schimbarea poate spune că a intervenit ceva, dar mesajele singure nu ne spun și ce anume.
De ce ajungem să analizăm fiecare „seen”
Problema apare atunci când indiciile digitale sunt transformate în dovezi.
„A văzut mesajul și nu mi-a răspuns.”
„A pus punct, deci este supărat.”
„Nu a trimis nicio inimă.”
„A fost online și totuși nu mi-a scris.”
În lipsa altor informații, mintea încearcă să completeze spațiile goale. Iar interpretarea depinde nu numai de persoana care trimite mesajul, ci și de cea care îl primește.
Pentru cineva preocupat de respingere, câteva ore fără răspuns pot părea foarte importante. Pentru altcineva, aceeași pauză poate să nu însemne nimic.
De aceea, comunicarea directă este de obicei mai sigură decât încercarea de a descifra permanent intențiile celuilalt din „seen”, punctuație sau timpul petrecut online.
Ce transmit mesajele dincolo de cuvinte
Felul în care scriem nu este complet întâmplător. Ritmul conversației, emoji-urile, formulările și chiar punctuația pot reflecta preferințe de comunicare și, uneori, anumite trăsături psihologice.
Dar telefonul nu este un test de personalitate.
Un mesaj scurt nu dovedește dezinteresul, un răspuns rapid nu dovedește anxietatea, iar lipsa emoji-urilor nu înseamnă lipsă de afecțiune. Pentru a înțelege comportamentul unei persoane contează tiparul general, relația dintre cei doi și, mai ales, ceea ce se întâmplă în afara ecranului.
Știați că?
Cercetările au găsit asocieri între utilizarea emoji-urilor și trăsături precum extraversiunea, agreabilitatea și neuroticismul.
Într-un studiu despre relațiile romantice, persoanele cu niveluri mai ridicate de atașament anxios își doreau mesaje mai frecvente, în timp ce participanții cu niveluri mai ridicate de atașament evitant preferau o frecvență mai redusă.
Punctuația poate căpăta în mesajele digitale o funcție pe care nu o are neapărat în scrisul tradițional, motiv pentru care două răspunsuri identice ca text pot fi interpretate diferit dacă unul se termină cu punct.
