De-a lungul decadelor, șantajul energetic al Rusiei a avut multiple forme, de la sistarea livrărilor de gaze naturale până la manipularea prețurilor și condițiilor comerciale, afectând grav economia și populația, transmite Ultimelestiri.md cu referire la Radiomoldova.md.
Sistarea livrărilor de gaze în 1992
În vara anului 1992, autoritățile separatiste de la Tiraspol au blocat livrările de gaze naturale către Chișinău, închizând robinetul de la gazoductul Odesa-Tiraspol-Chișinău. Acest gazoduct era vital pentru alimentarea Capitalei R. Moldova și a altor regiuni ale țării cu metan. Acțiunea a avut loc chiar înainte de semnarea Acordului de încetare a conflictului armat de pe Nistru, ceea ce a demonstrat utilizarea energiei ca formă de presiune politică.
În urma acestei acțiuni, Chișinăul a fost nevoit să construiască rapid o conductă alternativă pentru a asigura furnizarea de gaze, iar Tiraspolul a menținut controlul asupra unei mari părți a infrastructurii energetice din regiunea transnistreană.
Criza din Federația Rusă din 1998 – instrument politic și economic împotriva R. Moldova
În contextul crizei financiare din Rusia din 1998, sistarea livrărilor de gaze către R. Moldova a fost una dintre consecințele directe ale dificultăților economice din regiune și a relațiilor tensionate între cele două părți. Această perioadă a evidențiat utilizarea gazelor naturale ca instrument politic și economic de către Federația Rusă.
Sistări în timpul iernii: În 1998, sistarea gazelor a coincis cu o iernă geroasă, ceea ce a generat dificultăți majore pentru populație, instituții publice și sectorul industrial. Deconectările zilnice de energie electrică ajungeau și la 14 ore.
Reducerea sau sistarea livrărilor de gaze a afectat atunci economia R. Moldova, în special industria, care depindea de gazele naturale pentru producție. De asemenea, criza gazelor a crescut și nemulțumirile sociale, după ce populația s-a confruntat cu lipsa încălzirii și a energiei.
Corupția și influența Gazprom asupra sectorului energetic
Rusia a continuat să controleze în mare parte sectorul energetic al țării noastre, având o influență semnificativă prin deținerea unei părți din compania Moldovagaz, care gestionează atât importul, cât și distribuția de gaze în țară. După reorganizarea din 1998, Gazprom controlează peste 50% din Moldovagaz și 13,42% din acțiunile companiei prin intermediul regiunii transnistrene.
Transferul activelor către Gazprom a fost justificat prin necesitatea achitării unor datorii, dar evaluările experților arată că activele au fost subevaluate la un raport de 9:1, favorizând Gazprom. Această dominație a permis Rusiei să aibă un control aproape total asupra infrastructurii energetice a Moldovei. Corupția internă a complicat și mai mult gestionarea sectorului energetic, iar lipsa de reforme eficiente a permis Rusiei să-și mențină influența.
Șantajul gazelor și embargo-ul: războiul economic dintre Moldova și Rusia în 2006
La începutul anului 2006, Rusia a sistat livrările de gaze către R. Moldova, iar în martie a impus un embargo asupra vinurilor moldovenești. Aceste măsuri economice au fost însoțite de o creștere bruscă a prețului gazelor de la 80 la 160 de dolari, ceea ce a fost perceput de Chișinău ca o presiune politică legată de conflictul transnistrean și orientarea proeuropeană a R. Moldova. Rusia a sugerat că o reducere a prețului gazelor ar fi posibilă doar dacă Guvernul de la Chișinău ar renunța la o parte din acțiunile sale în Moldovagaz, iar acest lucru a fost respins de autoritățile moldovenești.
R. Moldova a rămas fără gaze și în 2009, din cauza conflictului dintre Rusia și Ucraina
În 2009, R. Moldova a fost din nou afectată de sistarea livrărilor de gaze naturale, ca urmare a conflictului dintre Rusia și Ucraina. În această perioadă, Rusia a întrerupt livrările către R. Moldova, ceea ce a dus la o criză energetică în țară, afectând în special sectorul industrial și consumatorii casnici. Conflictul dintre Rusia și Ucraina din 2009 a fost legat de o dispută asupra prețului gazelor și a datoriilor pentru livrările de gaze naturale.
Creșterea prețurilor gazelor și manipularea condițiilor comerciale
De-a lungul anilor, Rusia a manipulat prețurile gazelor, crescându-le semnificativ în perioada post-sovietică. În 2007, R. Moldova a plătit 170 de dolari pentru 1.000 de metri cubi de gaz, iar în 2011 acest preț a ajuns la 400 de dolari. În ciuda acestor creșteri, Gazprom a continuat să folosească gazul ca instrument de influență asupra Moldovei. În 2020, la sfârșitul unui contract, Gazprom a cerut Moldovagaz să accepte o formulă de preț bazată pe prețurile europene ale gazului, ceea ce ar fi însemnat o creștere considerabilă a costurilor pentru R. Moldova.
Criza energetică din 2021 și 2022: Condițiile impuse de Rusia
În 2021, Rusia a schimbat unilateral formula de calcul a prețului gazului, oferind o creștere bruscă a prețului, care a ajuns la 790 de dolari pentru 1.000 de metri cubi. Gazprom a impus condiții drastice pentru Chișinău, inclusiv conversia datoriei istorice a Moldovagaz într-o datorie guvernamentală, care ar fi trebuit plătită în termen de trei ani. R. Moldova a fost forțată să accepte aceste condiții, dar a reușit să obțină o extindere a termenului de plată la cinci ani, negociind astfel o reducere a datoriei, amânând implementarea normelor de energie ale Uniunii Europene.
În plus, în 2022 Gazprom a redus volumul zilnic de gaze livrate R. Moldova la 5,7 milioane de metri cubi pe zi. Cantitatea a fost redirecționată regiunii transnistrene pentru consum și producerea energiei electrice la MGRES. Așadar, pentru prima dată în ultimii 30 de ani R. Moldova scapă de dependența gazelor rusești și importă volume necesare procurate din UE prin gazoductul Iași-Ungheni.
2024-2025: Sistarea completă a livrărilor de gaze naturale
La 1 ianuarie 2025, Gazprom a suspendat livrările de gaze naturale către R. Moldova, invocând neîndeplinirea obligațiilor de plată de către Moldovagaz. Această decizie a afectat grav regiunea transnistreană, care depindea de gazul rusesc pentru producția de energie electrică.
Începând cu 1 ianuarie, Centrala de la Cuciurgan (MGRES) nu mai furnizează energie electrică malului drept al Nistrului. Respectiv, necesarul de consum este acoperit din producție locală, CET-uri și surse regenerabile, dar și din import în baza contractelor bilaterale și de pe bursă.
Situația a dus la majorarea tarifelor la energia electrică pentru consumatori, întrucât prețul de achiziționare a energiei electrice din import este aproape dublu decât cel de la MGRES, iar ponderea energiei importate este de circa 60% în primele 20 de zile ale anului 2025.
Sistarea livrărilor de gaze în regiunea transnistreană a generat deconectări masive de la gaze, apă caldă și energie termică, în majoritatea localităților. Mai mulți cetățeni, inclusiv din Zona de Securitate, s-au pomenit în frig, întuneric, și fără apă caldă. În prezent, energia electrică pentru malul stâng este asigurată în continuare de Centrala de la Cuciurgan (MGRES), care funcționează pe bază de cărbune. În condițiile în care se înregistrează un deficit acut de energie, pentru a evita supraîncărcarea rețelei sunt efectuate deconectări în evantai.
În același timp, experții consideră că criza energetică din stânga Nistrului este una artificială, generată de Federația Rusă pentru a destabiliza R. Moldova înaintea alegerilor parlamentare.
În prezent, așa-zisele autorități de la Tiraspol încearcă să reia livrarea de gaze în regiune, însă deocamdată nu este clar cum se va întâmpla acest lucru.
