În consecință, i-a fost fracturată coloana vertebrală în regiunea gâtului. De atunci, tânărul în vârstă de 29 de ani stă țintuit la pat, iar cea care îngrijește de el este mama. Femeia îi mai poartă de grijă și fiului lui Andrei, pe care mama sa l-a abandonat.
„Cu opt ani în urmă curățam o fântână aici în sat, la niște oameni. M-au chemat să îi ajut. În timp ce eram în fântână, funia s-a rupt și mi-a căzut o căldare în cap. Eu eram ocupat, ca să grămădesc totul să nu intre apa, și nu am observat că cade peste mine căldarea. M-au scos din fântână oamenii după ce mi-am pierdut cunoștința. Deja m-am trezit când eram la Chișinău. Țin minte totul pe bucăți. Îmi pierdeam cunoștința, îmi reveneam. Din cauza loviturii s-a rupt coloana la gât. Aveam atunci 21 de ani”, a povestit Andrei în cadrul emisiunii „Destine” cu Adrian Prodan, transmite Ultimelestiri.md.
Trebuia să fie operat de urgență, însă din cauza febrei interveția a fost făcută la o distanță de două săptămâni. Despre tot ce s-a întâmplat, tânărul a aflat de la părinții săi. O lună de zile, el și-o amintește ca prin vis.
„Am început să îmi revin mai mult în august. Eu țineam minte că am avut lovitură la cap, dar nu înțelegeam de ce nu mă pot mișca. Un inel a fost schimbat, iar măduva a fost presată și din această cauză nervul este afectat parțial. De la gât în jos nu pot să mă mișc. Simt mai puțin picioarele, nu le pot mișca. Mâinile le pot ridica, însă nu pot lua nimic în mână că nu pot mișca degetele”, precizează Andrei.
Acesta susține că medicii nu i-au spus nimic și nu i-au dat șanse de recuperare.
„Mi-au zis că totul depinde de Dumnezeu, mi-au zis că trebuie să fac multă recuperare. Atunci eu nu aveam niciun gând, mă gândeam că voi reveni acasă și o să-mi revin peste un timp”, spune el.
Totuși, Andrei a progresat în timp. Acum, el poate să stea nu doar culcat, ci se poate deplasa cu căruciorul de unul singur.
Cea care i-a fost mereu alături și l-a ajutat este mama lui.
„Trei luni, zi la zi, ea a fost lângă mine la spital. Îmi era foarte greu să o văd acolo lângă mine. Mai erau acolo pacienți la care și câte două luni nu venea nimeni, era foarte greu”, mărturisește el.
Mama lui a aflat despre incident în timp ce era la muncă, la o fabrică de cusut din Florești. Aceasta a fost chemată de urgență la spital pentru a semna un acord care prevedea transportarea lui Andrei la o instituție medicală din Chișinău.
„În timp ce mergeam spre Chișinău, medicul mi-a spus să am grijă să nu adoarmă. El îmi spunea atunci că îl doare. Am stat atunci foarte mult ca să ne pună în reanimare, pe la ora 02:00 l-au luat la reanimare. Erau foarte mulți acolo. Eu nu știam că el trebuie să meargă să ajute la fântână. El a rămas acasă cu băiețelul lui”, își amintește femeia despre acea zi.
După ce a fost operat, medicii i-au spus femeii că doar bunul Dumnezeu știe ce va urma. Aceștia nu i-au dat nicio șansă că el ar putea să-și revină. De atunci, femeia nu l-a lăsat nicio clipă pe băiatul său. Ea îl schimba, îl spăla și făcea tot ceea ce este necesar. Andrei era foarte slab, iar mama lui credea că îl va pierde.
„Viața s-a schimbat radical. E puțin mai tristă, mai pasivă. Chiar sunt foarte tristă și obosită. Dar când îl văd pe Andrei îmi încarc bateriile. El de multe ori îmi dă sfaturi, îmi spune ce să facem mai departe. El are idei foarte bune și asta ne încurajează și pe noi. Până la acel incident, eu munceam, reușeam de toate să fac. Acum ne-am dezis de toate. Nu mai merg nici la o petrecere, nu pot”, spune aceasta.
Acum, ea activează în calitate de asistentă personală a lui Andrei. Salariul pe care îl primește este cheltuit pe tratamentul fiului său, pentru nepot și casă.
„Uneori nici nu avem bani de a cumpăra ceva pe masă. Cheltuim totul pe medicamente, pampersuri, soluții cu care îi fac spălături, toate cele necesare. Pe lângă trauma sa, Andrei mai are și probleme cu rinichii. E din cauza cateterelor. Așa mi-au zis. Trebuie lunar să dăm analize, să menținem ca infecția să intre în sânge, să nu-l pierdem”, explică femeia.
Cu puțin timp până la incident, tânărul și soția sa s-au despărțit. Aceștia au împreună un băiat. Andrei spune că ea a mers la muncă, și-a găsit acolo un alt bărbat și la scurtă vreme au format o familie.
„Atunci ea a sunat-o pe sora mea, a întrebat dacă e drept ce s-a întâmplat. M-a sunat, am vorbit câteva minute cu ea și atât. Nu mai comunicăm deja de doi ani. A fost ultima dată la băiat când el era în clasa întâi. Nu sună, nu întreabă de băiat. Nici nu îl sună, nici nu comunică cu el. El deja are nouă ani”, spune Andrei.
Cât despre fiul său, Andrei susține că îl ajută cu tot ce poate, îi face cafea, stă de vorbă cu el. Între ei este o relație foarte bună.
„Eu mereu mi-am dorit să am o familie fericită, ca la toată lumea. Nu știu de ce mi s-a întâmplat asta. E foarte greu să fii singur, dar bine că este băiețelul, părinții. Încet mergem înainte”, susține Andrei.
Tânărul spune că niciodată nu a crezut că e atât de greu să fii în scaun cu rotile și să depinzi de cineva.
„Toată ziua eu încerc să fac gimnastică, dar tot cu ajutorul părinților, mai stau pe rețelele sociale, mai vorbesc cu prietenii. Vara mai ies pe afară, mă mai duc prin sat. Mulți prieteni m-au lăsat cred că pentru că sunt în cărucior. La început veneau mai mulți, mai apoi mai rar, toți deja se îndepărtau, iar acum vin foarte puțini. Sunt foarte mulțumit că am așa părinți, așa mamă, care mereu mă ajută. Cam rar îi spun mamei că o iubesc”, recunoaște tânărul.
Acesta primește lunar o pensie de doar 1.900 de lei. Banii îi ajung pentru a-și achita telefonul, Internetul și câte ceva pentru fiul său.
„Reabilitarea mea e foarte costisitoare. Mai sunt și oameni buni care m-au ajutat mult. Cu 1.900 de lei nu poți face nimic. Recuperările sunt foarte costisitoare”, spune Andrei.
Cel mai mult, tânărul dorește să-și vadă fiul mare și familia sănătoasă. Cât despre frici, acesta a spus că nu mai știe.
