Ana (nume inventat pentru emisiune), în vârstă de 41 de ani, a povestit în cadrul proiectului „Femeile nu tac” cu Adrian Prodan că copilăria și-a petrecut-o în mare parte la buneii săi. Aceasta susține că practic a fost lipsită de educație, studii, școală și tot ce are nevoie un copil, transmite Ultimelestiri.md.
„Eu am două surori. Ele tot periodic eu trimise la bunica. Dar oricum eu mergeam cel mai des. (…) Țin minte ca de la circa patru ani eu eram deja la bunica mereu. Dar știu că m-a dat de la o vârstă mai fragedă. Îmi era greu, plângeam des, mă ascundeam să nu mă vadă nimeni că plâng”, a spus Ana.
Ana povestește că mama sa o vizita o dată la câteva luni și atunci când venea nu-i aducea haine, dulciuri sau alte lucruri. Aceasta spune că are sentimentul că nu a fost un copil dorit. Motivul ar fi că seamănă mai mult cu tatăl său, fapt care mamei sale nu-i plăcea.
„Eu în copilărie simțeam că ei îi este rușine să meargă cu mine undeva, în oraș. Când cineva spunea mamei că are o fată frumoasă, ea mereu spunea că mai are două fete. Atunci eu vroiam să dispar”, menționează Ana.
Femeia spune că și-a văzut tatăl doar o singură dată în viață, când avea vârsta 8-9 ani. Atunci când l-a văzut, tatăl său era în stare de ebrietate, fata s-a speriat și a spus că nu a vrut să-l mai vadă niciodată în viața sa.
Traiul cu buneii nu a fost ușor. Ana era nevoită să muncească mult, să o ajute pe bunica sa prin grădină, prin gospodărie. Aceasta susține că nu știe ce e asta școală, căci practic nu a frecventat-o. Nici la grădiniță aceasta nu a mers din motiv că mama sa nu a organizat acest lucru.
„Nu învinovățesc pe nimeni. Deja eu sunt mare, dar pur și simplu… Cred că protecția copilului nu a luat măsuri la timp”, a adăugat Ana.
Aceata spune că după vârsta de 16 ani, atitudinea mamei sale față de ea s-a schimbat. „Am simțit că a început să mă iubească, dar eu nu mai aveam nevoie de asta, deja eram mare”.
Ana mai povestește că au fost momente în copilăria sa în care mama sa o lăsa pe ea și pe surorile sale pentru câteva zile închise în casă, practic fără mâncare.
„Nu aveam televizor, nu știam să măsurăm timpul. Dar cred că două, trei zile ea lipsea. Ne lăsa doar pâine, altă mâncare eu nu țin minte. Țin minte că îmi era foame, frică, că eram singure. Eram mici, de vârsta grădiniței undeva. Când am crescut mai mari, noi am întrebat-o unde ea pleca, dar ea nu ne-a spus”, a menționat femeia.
Aceasta spune că, dacă mama sa, care era diagnosticată cu schizofrenie, era să fie lipsită de drepturile părintești și ea ar fi locuit într-un centru pentru copii, viața sa era să fie cu totul alta.
„Personal viața mea era să fie mult mai bună, pentru că eu mereu vroiam să învăț, să citesc, dar nu am fost susținută de nimeni. Eu eram pasionată de cărți, citeam până mă dureau ochii”, a spus Ana.
Când Ana avea 15 ani, bunica sa a decedat. Atunci, fata a luat decizia să meargă la Chișinău cu sora sa. În prezent, casa bunicii sale este abandonată. Până la vârsta de 17 ani, Ana a locuit cu mama sa, la Chișinău. Ulterior, aceasta a plecat la Moscova, la muncă.
„Eu i-am zis mamei că plec, dar nu i-am zis unde. Ea a fost indiferentă. Am plecat în Rusia cu fostă mea colegă de clasă. Munceam la piață și locuiam într-o odaie pe care o închiriam. Eu speram că viața mea va fi mai ușoară, dar nu a fost așa”, a spus femeia.
În Rusia, Ana a cunoscut un bărbat, de la care a rămas însărcinată. Atunci ea avea vârsta de doar 18 ani. „El nu știe că eu am copil de la el, căci atunci noi ne-am certat”.
După ce a născut un băiat, Ana a luat decizia de a se întoarce în Republica Moldova, căci știa că nu se va descurca în Rusa cu un bebeluș.
„M-am întors la mama mea. Știam că o să-mi fie greu, dar… Am stat câteva luni și am fost nevoită să plec din nou în Rusia la muncă. Am lăsat copilul cu sora mea, îi achitam bani pentru asta. La fiecare două-trei luni eu reveneam acasă. Sunam zilnic să întreb ce e cu copilul, sora mă mințea că el este bine. Îmi era foarte greu”, a spus femeia.
Ana spune că sora sa nu se comporta bine cu copilul său, iar banii pe care îi primea pentru băiat, aceasta îi folosea în scopuri personale.
„După cum bănuiesc eu, copilul se alimenta în mare parte cu terciuri și lapte, nimic altceva”, spune ea.
Acum, băiatul său are vârsta de 22 de ani și este în Rusia. Ea spune că nu cunoaște prea multe despre el, căci a plecat cu niște persoane necunoscute.
„Mă sună, se plânge că îi este greu. Nu vine acasă căci nu are unde veni. Eu nu am putut să-i dau o educație bună, adecvată. El deseori fugea de acasă, era neascultător din motiv că surorile și mama mea îi spuneau că eu am alt copil și nu îl iubesc pe el”, a spus Ana.
La vârsta de 28 de ani, Ana a mai născut un băiat, care are în prezent 12 ani. Aceasta locuiește de aproximativ doi ani cu băiatul său într-un centru de plasament.
„Eu muncesc. Acum trebuie să ne mutăm într-un alt centru. Este foarte stresant pentru noi, pentru că deja ne-am acomodat aici”, susține ea.
Urmăriți întreaga emisiune mai jos:
Video: Youtube/Prodan Adrian
