Printre elevii liceului se numără și numeroși copii refugiați din Ucraina. Pentru multe familii, adaptarea la o nouă țară și la un nou sistem de învățământ a fost un proces dificil, marcat de bariere lingvistice, schimbări repetate și traume provocate de război, transmite Ultimelestiri.md cu referire la zdg.md.
Surorile gemene Olena și Maria s-au stabilit în satul Grădinița după ce au părăsit Ucraina. Astăzi, copiii lor învață la liceul din Căușeni, iar cele două femei spun că școala a avut un rol important în procesul de integrare.
Olena își amintește că fiului său i-a fost greu să se adapteze după mai multe schimbări de școală și după închiderea instituției de învățământ din localitatea unde locuiau. Cea mai mare dificultate a fost limba, deoarece elevii comunicau atât în română, cât și în rusă. Cu timpul însă, copilul a devenit mai liniștit și a început să înțeleagă limba română, chiar dacă încă nu o vorbește fluent.
Femeia apreciază sprijinul primit din partea profesorilor, despre care spune că au dat dovadă de răbdare și au încercat să găsească o abordare potrivită pentru fiecare elev.
Pentru sora sa, Maria, drumul către stabilitate a fost și mai complicat. Ea crește singură trei băieți și spune că războiul le-a afectat profund viața. Locuința familiei din regiunea Hmelnîțkîi a fost afectată de exploziile produse în apropierea unor obiective militare, iar situația dificilă a determinat-o să părăsească Ucraina la câteva luni după începutul invaziei.
După refugiere, familia a trecut printr-o nouă provocare atunci când școala din Grădinița a fost închisă, iar copiii au fost transferați la Căușeni. Maria spune că se temea în special pentru fiul cel mic, care avea probleme de comportament și întâmpina dificultăți de adaptare. Potrivit ei, profesorii și administrația instituției au intervenit rapid și au ajutat familia să depășească situația.
Un alt fiu al său avea episoade de panică și se izola atunci când cineva ridica tonul. După ce a început să beneficieze de sprijin psihologic, copilul a devenit mai comunicativ și mai deschis.
Pentru mamă, cele mai importante semne ale integrării nu sunt rezultatele școlare, ci schimbările observate acasă. Ea spune că atunci când un copil începe să vorbească despre experiențele sale și să împărtășească ce a făcut peste zi, este un semn că se simte din nou în siguranță.
O experiență similară a avut și Clara Zamfir, mamă a cinci copii. Familia sa a trecut prin mai multe țări și sisteme educaționale înainte de a ajunge la Căușeni. După o perioadă petrecută în Polonia, unde au întâmpinat dificultăți de integrare, au decis să se stabilească în Republica Moldova.
Clara spune că cel mai mare stres era legat de fiul său, care urma să susțină examenele de absolvire a gimnaziului. În august 2024, familia a ajuns la Liceul „Alexandr Pușkin”, unde, potrivit femeii, a fost primită cu deschidere.
Inițial, fiicele sale învățau într-o altă instituție, însă dificultățile de comunicare au făcut-o să decidă transferul lor la liceul din Căușeni. După schimbare, mama a observat că fetele au devenit mai vesele și mai implicate în activitățile școlare.
Copiii au participat la excursii, activități extracurriculare și competiții sportive, iar fiul cel mare a obținut chiar locul întâi într-o competiție de alergare.
Familia s-a mutat între timp definitiv la Căușeni pentru a fi mai aproape de școală. Clara spune că decizia a fost influențată în mare măsură de copii, care s-au adaptat și și-au găsit aici prieteni.
Și Alexandr, elev în clasa a X-a, afirmă că a fost primit bine atât de colegi, cât și de profesori. El spune că, spre deosebire de experiențele trăite în Polonia, la școala din Moldova nu s-a confruntat cu remarci sau glume legate de războiul din Ucraina.
Victoria, refugiată din Odesa, povestește că fiul său a ajuns la liceu după o perioadă petrecută în Estonia. Schimbarea unei noi școli după experiența refugierii a fost dificilă, însă copilul și-a făcut rapid prieteni și a început să participe cu entuziasm la activitățile organizate de profesori.
Mama spune că băiatul merge astăzi la școală cu plăcere și că nu a fost niciodată discriminat pentru faptul că provine din Ucraina.
O altă mamă refugiată, Lidia, spune că fiica sa, Inessa, a ajuns la liceu în clasa a VIII-a. Deși schimbarea școlii a fost un moment emoționant pentru întreaga familie, adolescenta s-a adaptat mai repede decât se așteptau părinții.
Potrivit femeii, relațiile bune cu colegii și sentimentul de apartenență la colectiv au avut un rol esențial în integrarea fiicei sale și în rezultatele obținute la școală.
