Ziua de 28 iunie nu este doar o pagină tragică din istoria Basarabiei. Este și o dată simbolică pentru prezentul nostru amenințat, o conștientizare a faptului că pericolul ocupației nu s-a încheiat, ci a luat forme noi, mai subtile, mai perfide: manipularea, propaganda și războiul informațional, transmite Ultimelestiri.md cu referire la IPN.
Aceasta este una dintre cele mai agresive și constante componente ale războiului hibrid dus de Federația Rusă împotriva Republicii Moldova. În centrul acestui război nu se află doar șantajul energetic sau amenințările militare, ci și o campanie de proporții, menită să rescrie memoria colectivă, să manipuleze istoria și să fractureze identitatea națională.
Manualul lui Medinski – lecții de istorie fabricate
Ocupația sovietică de acum 85 de ani nu este o pagină încheiată din trecutul Basarabiei, ci un fenomen care continuă să fie exploatat metodic de propaganda rusă în cadrul strategiei sale de destabilizare a Republicii Moldova. Transformarea ocupației în „eliberare” reprezintă piatra de temelie a unui narativ periculos de manipulare a trecutului, care nu mai este demult o simplă deformare propagandistică, ci o metodologie sofisticată, aplicată cu rigurozitate de la Moscova.
Printre principalele instrumente ale acestei operațiuni se numără așa-zisele „lecții de istorie” promovate de Vladimir Medinski, consilierul lui Putin și fost ministru al culturii. Medinski nu face decât să reîncălzească vechile clișee sovietice despre existența a două popoare diferite – români și moldoveni – și a două limbi distincte. Scopul este clar: inducerea unei fracturi identitare artificiale, menită să alimenteze o orientare geopolitică pro-rusă a Republicii Moldova.
Această falsificare identitară nu rămâne în zona speculațiilor academice, ci se traduce direct în strategii politice concrete, cu mize geopolitice evidente. Dacă moldovenii ar fi „altceva” decât românii, atunci, prin logică propagandistică, destinul lor nu ar mai fi legat de București și Bruxelles, ci de Moscova. Pe această premisă falsă se construiește întreaga arhitectură anti-europeană, anti-românească și pro-rusă, propagată de agenții de influență ai Kremlinului.
În esență, propaganda rusă în Republica Moldova își sprijină întreaga construcție pe inocularea, prin toate mijloacele disponibile, a unui „moldovenism” antiromânesc, gândit ca o armă ideologică împotriva românității Republicii Moldova. Acest construct identitar artificial servește drept muniție propagandistică pentru o întreagă „coloană a cincea” din societatea moldovenească – o rețea de politicieni, formatori de opinie și pseudo-elite corupte, a căror misiune este perpetuarea acestui narativ otrăvit.
Scopul final este limpede și cinic: menținerea Republicii Moldova în sfera de influență a Moscovei și, în condiții prielnice, facilitarea unei eventuale ocupații militare. Inocularea sistematică în conștiința colectivă a narativului moldovenist antiromânesc, prin instrumentele războiului hibrid, reprezintă garanția dominației ruse în regiune. Acolo unde tancurile nu pot încă să pătrundă, propaganda pregătește terenul.
Proiectul „Moldova Mare” – un cal troian al revizionismului rusesc
În aceeași logică subversivă se înscrie și proiectul așa-numitei „Moldova Mare” – o construcție geopolitică resuscitată cu grijă de strategii de la Kremlin. Nu întâmplător, în timpul uneia dintre numeroasele sale deplasări la Moscova, Igor Dodon a primit, direct din mâna lui Vladimir Putin, o hartă a „Moldovei Mari” — un gest care nu este altceva decât o schiță a dezmembrării României și Ucrainei în beneficiul intereselor rusești.
Ca la comandă, la Chișinău și-a făcut apariția un partid întitulat „Moldova Mare”, condus de un apropiat al fugarului Ilan Șor, personaj bine cunoscut pentru legăturile sale cu serviciile secrete rusești. Sub masca unui patriotism moldovenist, această formațiune nu face decât să pregătească terenul pentru destabilizare internă și subminarea statului Republica Moldova din interior.
Moldovenismul antiromânesc promovat de asemenea partide și structuri nu reprezintă o simplă teorie de salon sau un exercițiu academic steril. Este vulnerabilitatea strategică a Republicii Moldova prin care Rusia sapă, metodic, la temelia identității naționale a majorității etnice din societatea moldovenească.
Acest „proiect” nu este o fantezie politică, ci o armă ideologică folosită de Kremlin în cadrul războiului hibrid împotriva Republicii Moldova. Iar istoria ne arată că acolo unde se strecoară calul troian, pericolul nu întârzie să apară.
Românismul – antidotul suprem la războiul hibrid al Rusiei
Pentru societatea moldovenească, conceptul moldovenismului antiromânesc reprezintă adevăratul călcâi al lui Ahile, în asigurarea rezilienței împotriva aspirațiilor imperialiste ale Moscovei. Această vulnerabilitate identitară poate fi exploatată pentru a submina coeziunea națională și pentru a facilita influența străină.
Antidotul împotriva acestei amenințări constă în extinderea și consolidarea identității românești a societății moldovenești, care reprezintă cea mai sigură garanție împotriva revanșei imperialiste a Rusiei lui Putin. Românismul nu este doar o opțiune culturală, ci devine în contextul actual o necesitate strategică de salvare a Republicii Moldova în războiul hibrid și garanția perpetuării cursului european.
Concluzii și perspective
Congresul Național al Memoriei a demonstrat, fără echivoc, că lupta pentru identitate nu mai poate fi tratată ca o simplă dezbatere academică, ci trebuie înțeleasă ca o dimensiune esențială a securității naționale. O memorie istorică asumată, curățată de distorsiunile propagandei, devine o resursă strategică de apărare în fața amenințărilor hibride și a tentativelor de influență externă.
În acest context, identitatea românească nu reprezintă doar o componentă culturală sau istorică, ci un reper de stabilitate și un factor de coeziune socială. Extinderea și consolidarea conștiinței apartenenței la spațiul românesc și european constituie una dintre cele mai solide garanții ale rezilienței interne și ale continuității opțiunii europene a Republicii Moldova.
În fața acestor provocări, societatea moldovenească se află în fața unei alegeri care nu poate fi evitată. Continuarea vulnerabilităților identitare și a confuziilor istorice nu poate decât să slăbească statul și să-l expună în fața influențelor externe ostile. Consolidarea identității naționale, înțeleasă în cadrul său istoric firesc, oferă singura cale realistă de a consolida o societate rezilientă, capabilă să-și apere interesele și să-și urmeze parcursul european.
