Potrivit BNM, investițiile la burse oferă acces la instrumente financiare precum: acțiuni, obligațiuni, fonduri mutuale și alte instrumente financiare. Deși astfel de investiții pot aduce câștiguri semnificative, acestea implică și riscuri care trebuie atent evaluate, transmite Ultimelestiri.md.
Bursele sunt piețe reglementate unde se tranzacționează diferite tipuri de active financiare. În funcție de instrumentele financiare tranzacționate la bursă putem distinge:
Burse de valori mobiliare la care se tranzacționează acțiuni ale companiilor listate public, obligațiuni, fonduri de investiții, opțiuni și alte instrumente financiare.
Exemple: Bursa de valori a Moldovei, Bursa de Valori București (BVB), New York Stock Exchange (NYSE), Nasdaq etc. Unele burse pot să calculeze propriii lor indicatori bursieri care măsoară performanța instrumentelor financiare listate. Spre exemplu, Bursa de Valori din București (BVB) calculează indicele BET (Bucharest Exchange Trading Index) care măsoară evoluția prețului de piață al acțiunilor pentru 20 cele mai tranzacționate companii de pe piața reglementată a BVB.
Burse ale derivatelor (Derivatives Exchanges) la care sunt tranzacționate contracte derivate, cum ar fi: opțiuni, futures (contracte pe scadente în viitor pentru diverse active financiare sau mărfuri) și alte instrumente financiare care își derivă valoarea dintr-un activ de bază.
Exemple: CME Group, Eurex.
Burse valutare (Forex – Foreign Exchange Market) sunt utilizate pentru tranzacționarea valutelor. Aici se cumpără și se vând monede naționale, cum ar fi: dolarul american (USD), euro (EUR), yenul japonez (JPY) etc. Piața Forex este descentralizată, fără o locație fizică specifică, dar cele mai mari centre financiare sunt la Londra, New York, Tokyo și Sydney. Fiecare tip de bursă servește unei categorii specifice de active, iar investitorii aleg să participe în funcție de obiectivele lor financiare și de riscul pe care sunt dispuși să și-l asume.
Diferența dintre investiție la bursă și speculații la bursă cunoscute sub noțiunea de trading
O investiție reprezintă o decizie luată pe termen mediu-lung în scopul creșterii valorii capitalului investit, și care este fundamentată pe o analiză a eficienței (randament/risc) estimate a investiției. Spre deosebire de investițiile pe piața de capital, tradingul reprezintă, de obicei, o activitate cu caracter speculativ. În cel de-al doilea caz, pozițiile se deschid și se închid în aceeași zi sau, cel mult, la un interval de câteva zile, spre deosebire de investiția clasică la bursă unde investitorii planifică să-și mențină participațiile pe termen lung.
Riscurile tranzacțiilor speculative (trading) sunt mult mai mari în comparație cu riscurile investițiilor la bursă.
Tranzacționarea la bursele valutare (ex: Forex ) sau la bursele de criptomonede nu reprezintă investiții. Nici chiar tranzacționarea pe termen scurt la bursele de valori mobiliare nu reprezintă investiții, pentru că scopul tranzacției este valorificarea unei conjuncturi favorabile a prețului. Astfel, un investitor cumpără un instrument financiar și îl păstrează pe termen lung în portofoliu. Un trader însă este orientat spre profituri rapide prin tranzacții frecvente. Trader-ul, de obicei, își deschide o poziție cu ajutorul unui intermediar (broker), iar banii pe care i-a depus în contul său deschis la intermediar reprezintă garanția plății pentru cazul în care poziția investițională deschisă ar putea să genereze pierderi. Spre deosebire de investițiile clasice în instrumente financiare, la tranzacționarea pe termen scurt se utilizează principiul levierului care presupune deschiderea unei poziții mult mai mari decât banii de care dispune persoana care tranzacționează. Astfel, dacă persoana care tranzacționează are în cont 100 de lei, aceasta nu poate să cumpere acțiuni decât în contravaloarea sumei disponibile. Dacă o acțiune tranzacționată la bursă are valoarea de piață de 1 leu, atunci persoana poate procura maxim 100 de acțiuni. În acest caz, dacă prețul celor 100 de acțiuni ar crește cu 1%, investitorul ar câștiga un singur bănuț per acțiune sau 1 leu din tranzacție în cazul în care ar decide să închidă poziția și să vândă cele 100 de acțiuni procurate. Aplicând un levier de 1 la 50, persoana poate deschide o poziție de cumpărare de 5000 de lei sau echivalentul a 5000 de acțiuni. Dacă acțiunile pentru care s-a deschis poziția cresc în valoare cu 1 ban per acțiune și persoana ar închide poziția, atunci această persoană, datorită levierului, ar câștiga 50 de lei. Dacă însă valoarea acțiunilor procurate ar scădea cu 2 bani, atunci poziția se va închide automat din cauza epuizării limitei banilor disponibili în contul persoanei care tranzacționează și care vor fi încasați de intermediar.
Spre deosebire de activitatea de trading la burse, în cazul investițiilor la burse se analizează randamentul/riscul instrumentului financiar, ținându-se cont de conjunctura pieței, bonitatea emitentului instrumentului financiar, proiecțiile de viitor etc. În cazul tranzacțiilor pe termen scurt se folosește analiza tehnică. Aceasta nu este una științifică și se bazează pe variația prețului și modelările grafice ale evoluției lui, de aici și riscul mare asociat tipului respectiv de tranzacții. Astfel, dacă facem tranzacții pe termen scurt la burse, nu facem investiții adevărate, ci facem trading sau desfășurăm o activitate de vânzare-cumpărare de active financiare în scopul valorificării unei conjuncturi favorabile a prețului.
Avantaje și dezavantaje ale investițiilor la burse
Avantaje:
– Principalul motiv pentru care oamenii decid să investească la burse este câștigul mai mare decât în cazul unui depozit bancar obișnuit.
– Suplimentar, în afară de randamente mai mari, investițiile la burse sunt atractive și datorită lichidității acestora. Investitorii pot vinde la bursă, la preț de piață, instrumentele financiare pe care le dețin atunci când consideră acest lucru oportun.
– Investițiile în obligațiuni și acțiuni, spre exemplu, pot fi utilizate și ca o sursă de câștig pasiv suplimentar la câștigurile de capital (ex: dividendele în cazul acțiunilor).
– Investițiile în acțiuni, spre exemplu, tind să depășească rata inflației pe termen lung, protejând astfel puterea de cumpărare a capitalului investit.
– Flexibilitatea și posibilitatea controlului direct asupra portofoliului investițional permite investitorilor să decidă nu doar raportul dintre instrumentele financiare (câte acțiuni, câte obligațiuni etc.), dar permite și selectarea unor anumite instrumente investiționale.
– Accesibilitatea investirii la bursă cu un capital minim, fiind utilizate beneficiile oferite de tehnologia modernă, cum ar fi diverse platforme online care facilitează accesul la informații și tranzacționare.
– Apelând la serviciile intermediarilor și consultanților investiționali autorizați, cei care vor să investească la burse pot avea acces inclusiv la instrumente financiare internaționale tranzacționate la bursele din străinătate.
Dezavantaje:
– Volatilitatea pieței este, poate, cel mai mare dezavantaj. Prețurile instrumentelor financiare, în special cel al acțiunilor, pot fluctua semnificativ pe termen scurt, ceea ce poate duce la pierderi financiare dacă se purcede la înstrăinarea activelor subscrise.
– Investitorii trebuie să fie pregătiți pentru oscilații de prețuri și să adopte o strategie pe termen lung.
– Nu toate investițiile la bursă sunt profitabile. Unele active financiare pot să nu valorifice investiția conform așteptărilor, ceea ce poate duce la pierderi de capital.
– Complexitatea deciziilor de investiție este un alt dezavantaj al investițiilor la burse. Alegerea acțiunilor și gestionarea unui portofoliu diversificat necesită timp și cunoștințe. Investitorii pot opta pentru consultanță financiară, dar acest lucru poate să implice costuri suplimentare (costuri de administrare a portofoliului investițional).
– Chiar dacă majoritatea platformelor de tranzacționare oferă comisioane reduse, există totuși costuri asociate tranzacțiilor efectuate în cadrul procesului de gestionare a portofoliului (diferența dintre prețul de vânzare și prețul de cumpărare BID/ASK) care pot afecta rentabilitatea.
– Investitorul, de obicei (în cazul în care nu a recurs la instrumente de acoperire/transfer a expunerii la risc), nu este protejat de default-ul emitentului/ insolvența debitorului, riscuri sistemice și alți factori adverși cu impact semnificativ asupra valorii investiției sau chiar pierderea mijloacelor financiare investite.
Etapele investiției la burse
Înțelegerea pieței și a instrumentelor financiare plasate pe piață
Înainte de a investi la burse este esențial de înțeles, cum funcționează bursa de valori și ce produse financiare se tranzacționează la aceasta. Astfel, înțelegerea termenilor financiari precum: acțiuni, obligațiuni, fonduri mutuale, indici bursieri etc. este primordială. Spre exemplu:
Acțiunile reprezintă părți dintr-o companie, iar deținerea lor conferă dreptul la o parte din profiturile acesteia sub formă de dividende. De aceea, la procurarea acțiunilor vom analiza dinamica creșterii profitabilității companiei, dar și modul în care a crescut valoarea întreprinderii pe piață, care sunt premisele de creștere la nivel de industrie etc.
Obligațiunile sunt împrumuturi acordate companiilor (S.A. sau SRL), autorităților publice centrale și celor locale, iar fondurile mutuale sunt ansamble de acțiuni și obligațiuni gestionate de profesioniști.
Stabilirea obiectivelor investiționale și a toleranței la risc
Investitorii trebuie să-și stabilească obiectivele financiare, cum ar fi: economisirea pentru pensie, achiziționarea unei locuințe sau finanțarea educației copiilor. Aceste obiective vor influența tipurile de instrumente financiare alese și toleranța la risc. În funcție de toleranța la risc, investitorii se împart în 3 categorii. Investitorii conservatori preferă investiții cu risc scăzut asociate cu randamente mai mici, dar stabile și urmăresc, mai curând, protejarea capitalului decât câștigurile mari. Investitorii moderați (moderat-conservatori sau moderat-agresivi) preferă un echilibru între siguranța investiției și creșterea valorii acesteia. Acest tip de investitori optează pentru un mix de acțiuni și obligațiuni. Investitorii agresivi au o stabilitate financiară mai mare și pot să-și asume riscuri mai mari, care rezultă și în posibilități de câștig, dar și de pierderi mai mari, iar portofoliul investițional al acestora este format, preponderent, din acțiuni și alte instrumente cu o volatilitate mare.
Alegerea unui intermediar (broker)
Investiția la bursă se realizează prin subscrierea instrumentelor financiare. În numele clientului, subscrierea o poate face: i) o societate de investiții, ii) persoanele juridice străine autorizate și supravegheate de autoritățile din UE și care sunt acceptate de Comisia Națională a Pieței financiare, iii) agentul delegat – persoană fizică sau juridică ce acționează în numele și interesul unei societăți de investiții, iv) consultantul de investiții care va primi și va transfera ordinul de subscriere privind instrumentele financiare. În unele cazuri intermediarii pot pune la dispoziția clienților platforme digitale pentru tranzacționare accesibile și la costuri reduse.
Diversificarea portofoliului
Un principiu de bază al investițiilor este diversificarea. Acest principiu presupune investirea în diferite tipuri de active pentru a minimiza riscul. Acest lucru poate fi realizat prin investiții în mai multe sectoare economice, tipuri de instrumente financiare sau chiar pe mai multe piețe geografice.
Monitorizarea și ajustarea portofoliului
Investițiile nu sunt o activitate pasivă. Este important de monitorizat constant portofoliul și de efectuat ajustările necesare în funcție de condițiile pieței și de schimbările în obiectivele personale.
În concluzie, putem afirma că investițiile la burse oferă oportunități semnificative de creștere a capitalului și diversificare a portofoliului, dar vin la pachet cu riscuri și provocări. Investitorii trebuie să fie bine informați, să își stabilească obiective clare și să fie pregătiți să gestioneze fluctuațiile pieței. Cu o strategie bine definită și o înțelegere adecvată a riscurilor implicate, investițiile la burse pot deveni o componentă esențială a unui portofoliu financiar de succes.
